Cum preferi să fii jefuit? Prin inflaţie (varianta soft: dobânzi real-negative), printr-o taxă-surpriză pe depozitele bancare cum fusese pregătită iniţial în Cipru sau prin austeritatea ce acompaniază planurile de salvare a…băncilor? Există vreun mod de a-ţi proteja valoarea economiilor?

Despre salvare s-a tot vorbit în Europa în ultima vreme. Cetăţenii nu văd însă nici un ban din ce s-a pregătit sau se pregăteşte pentru Grecia, Irlanda, Spania, Cipru, etc. Este vorba invariabil despre salvarea băncilor cu probleme-banii sunt pompaţi în sistemele bancare fie printr-un împrumut acordat Guvernului de combinata FMI-UE, fie asistăm la preluarea la datoria publică a mizeriilor din bilanţurile băncilor- contribuabilul urmând să acopere din viitoarele taxe şi impozite deficitul astfel creat sau serviciul mai mare al datoriei publice (costurile cu dobânzile).

Ca regulă, pierderile băncilor din statele salvate nu sunt lăsate să se extindă spre contra-părţile lor europene cum s-ar întâmpla în cazul unui faliment obişnuit în economie. Cumva planurile de salvare sună cam aşa: “luaţi repede nişte bani, aruncaţi-i în băncile voastre până nu se activează tot soiul de produse toxice care le implică şi pe ale noastre, puneţi-vă apoi repede contribuabuabilii la plată şi privatizaţi accelerat ca să faceţi rost de bani”. Închiderea Laiki Bank din Cipru, convenită în planul de salvare recent, se face cu transferul “părţii bune”şi implicit a statutului de contra-parte faţă de terţii ce contează spre Bank of Cyprus, după modelul BCR-Bancorex. Pierd acţionarii (majoritar e statul cipriot), pierd deponenţii negarantaţi de plafonul de 100.000 euro dar pierderile se opresc aici, nimic nu se exportă peste graniţă în sistemele bancare ale salvatorilor. După care cipriotul de rand, care tocmai a fost “salvat” printr-un împrumut angajat ce trece de jumătate din PIB-ul ţării (10 mili