Liberalizarea pieţei de energie a intrat în linie dreaptă. Consumatorii industriali au luat deja contact cu efectele acestei măsuri impuse de Bruxelles, în timp ce populaţia suferă din cauza amânărilor din anii electorali, achitând facturi mai mari chiar şi cu 30% faţă de acum un an.

Pare greu de imaginat, dar debandada sectorului energetic continuă. Indiferent de culoarea politică, toate autorităţile şi miniştrii energiei care s-au perindat pe la Palatul Victoria au amânat luarea unor decizii cerute de comisarii europeni. Chiar dacă ar putea să se opună unor obligaţii şi să ceară derogări de la unele termene, politicienii dâmboviţeni îşi lasă unul altuia moştenire ceea ce este mai greu de rezolvat, iar înainte cu puţin timp să se scurgă tot nisipul din clepsidră invocă drobul de sare din povestea „Prostia omenească“ a lui Creangă, luând măsuri urgente cu efect devastator. Sau mult prea întârziate pentru a putea preîntâmpina unele sancţiuni impuse de forul european. Unul dintre aceste cazuri a avut loc recent, Comisia Europeană trimiţând România în faţa Curţii de Justiţie pentru transpunerea incompletă a normelor UE privind piaţa internă a energiei. Este vorba de trei directive, iar termenul de transpunere integrală a acestora a fost 3 martie 2011. Pentru fiecare directivă comisarii europeni au propus o penalitate zilnică de peste 30.000 de euro. La prima vedere, nu pare un capăt de ţară, mai ales că au pățit-o și alte state membre: de exemplu, Polonia, a fost penalizată cu o sancţiune – propusă de Comisia Europeană – de peste 133.000 de euro/zi pentru că nu a reuşit să transpună, până în 2010, directiva care obliga autorităţile de la Varşovia să garanteze o pondere de 20% a energiei din surse regenerabile.

La capitolul picat de polonezi, România stă destul de bine, deşi marile investiţii au fost în stand-by mai bine de doi-trei ani, din