Luaţi de val cu tot felul de teme false şi alte coterii politice, care, deşi nu ne interesează, ne captează totuşi atenţia, puţini dintre noi am mai băgat de seamă că, discret, am redevenit subiect de discriminare internaţională, printr-un gest care, cel puţin intenţional, ne reconfirmă condiţia de cetăţeni europeni de rangul ’nşpe.

Astfel, Marea Britanie intenţionează introducerea unor permise de rezidenţă biometrice pentru cetăţenii români şi bulgari care ar dori să emigreze în Regatul Unit; astfel, sub prezumţia de vinovăţie, pentru obţinerea cardurilor de acces în insulă aceşti cetăţeni europeni vor fi fotografiaţi, amprentaţi, iar semnătura electronică va fi înregistrată şi arhivată. Preventiv!

Sigur că un astfel de afront, care duhneşte a discriminare cu chiuituri, nu putea fi făcut unui neamţ sau francez, deşi, atât în Germania cât şi în Franţa sunt destui resortisanţi, zişi tot cetăţeni europeni, dar din ţări care, nici măcar geografic n-au nici o treabă cu bătrânul continent, dacă e să ne gândim măcar la milioanele de turci sau maghrebieni, pentru care nu există această restricţionare a dreptului la liberă circulaţie. Mai mult, Regatul Unit, în contul tradiţiilor sale coloniale, are o groază de cetăţeni europeni care, de fapt, sunt din spaţiul Commonwealth-ului, fie el subcontinentul indian, Caraibe, Canada sau America de Sud, conferind o policromie multiculturală specifică.

O astfel de condiţionare, motivată inclusiv de incidenţa electorală din Albion şi de faptul că supuşii britanici, afectaţi şi ei de criză, sunt sensibili la fenomenul migraţionist, poate fi impusă României şi Bulgariei fără nici un risc de deschidere a unei proceduri de infringement la instanţele europene. Că aceste instanţe au sau nu de gând să reţină acest abuz şi să se autosesizeze, este problema lor, până la urmă, dar n-am reţinut nici o reacţie diplomatică oficia