Mircea Crişan a debutat ca poet în anul 2005, cu volumul Cristale de nuc şi cerneluri amare. Ultimul său volum de versuri, Distanţa dintre umbră şi apă, lansat cu ceva vreme în urmă, este o splendidă declaraţie de dragoste ce are toate elementele unei arte poetice moderne, marcând maturizarea poetică a lui Mircea Crişan.

Distanţa dintre umbră şi apă este o carte-poem sau poate un poem-fluviu încărcat de feerie lirică, în care Mircea Crişan îşi canalizează discursul poetic spre cea mai mare temă a literaturii din toate timpurile: iubirea. Doar tema e veche, pentru că Mircea Crişan reuşeşte să-şi treacă versurile prin tiparul liric al modernităţii, poetul reuşind să fie romantic şi modern în acelaşi timp, stăpânind procedee ce ţin de recuzita poeziei romantice, pe care le alternează cu metafore revelatorii.

De modernitatea poeziei lui Mircea Crişan ţine şi calea fragmentarismului pe care a ales-o pentru a-şi realiza volumul de versuri, ca şi metamorfoza omniprezentă în Distanţa dintre umbră şi apă.

Creator al unui univers liric supus propriei sale voinţe, Mircea Crişan demonstrează că este deja un poet ajuns la maturitate, cu o mare uşurinţă în mânuirea cuvintelor, poezia sa fiind, pe alocuri, de sorginte intelectualisă, dar cu o puternică încărcătură de lirism, rezultat din transfigurarea limbajului cotidian. Cuvinte fără încărcătură poetică evidentă capătă valenţe estetice nebănuite, sonorităţile dure alternând cu discursul liric pigmentat de cuvinte-simboluri.

Stilul exploziv înlocuieşte discursivitatea, iar concreteţea plasticizează sensul abstract al cuvintelor. Regăsim şi o estetică a urâtului în strofe inegale, cu ritm şi măsură variabile, în imagini poetice insolite realizate prin metafore revelatorii cu multiple conotaţii. Această splendidă declaraţie de dragoste care este Distanţa dintre umbr