Ce-aş fi stat şi eu, sâmbătă, toată ziua cu ochii pe televiziunile de ştiri să văd pedelionul doamnei Udrea, domnului Blaga şi doamnei Macovei. Ce m-aş mai fi delectat cu discursurile lor, cu penibilităţile, cu limbajul de lemn, cu reacţiile sălii. Aş fi urmărit cu atenţie strigătele şi atenţionările lui Băsescu, cel mai mare activist pro-Udrea. În schimb, jumătate din zi am stat pe lângă coada unor cai, la o sărbătoare de prin judeţ, iar cealaltă jumătate am petrecut-o tot în mediul rural. Am prins totuşi finalul, cu tot bâlciul şi cu bălăcăreala de rigoare, cu acuzele doamnei Udrea, cu fălcile în flăcări ale lui Blaga, cu plecarea cu urnele. Bomboana pe colivă (chiar potrivită această sintagmă!) a fost discursul de adio al preşedintelui Băsescu, filmat în faţa unei perdele. Nici nu mai contează că cel care ar trebui să se poziţioneze deasupra luptelor politice s-a mocirlit din nou în această zonă, călcând în picioare Constituţia şi îndeplinind condiţiile unei noi suspendări. După ziua de sâmbătă, avem o certitudine clară. Partidul Democrat-Liberal se va rupe în două, cel puţin, şi ceea ce am sperat cu toţii se va întâmpla-va dispărea uşor, uşor. Cele două partide care vor rezulta nu vor reuşi, adunat, să atragă atâtea voturi cât reuşea marele PD-L. Va dispărea partidul, dar pedeliştii vor reuşi să se vopsească în galben sau în roşu şi vor cădea tot în picioare.

Cine nu e la curent cu situaţia politică din ţară ar putea să catalogheze evenimentul portocaliilor de sâmbătă drept o mare nuntă. O nuntă care, la final, s-a spart. Mireasa, în cazul nostru urnele cu voturi, a fost furată şi dusă la un stabiliment de pe strada Modrogan. O parte a invitaţilor, în frunte cu o doamnă blondă, au tot aşteptat întoarcerea miresei, lucru ce nu s-a mai întâmplat. Dezamăgiţi, după mai multe momente de aşteptare, s-au supărat pe hoţii miresei şi au jurat că-şi fac ei