Ne aflăm în plin scandal al industriei alimentare româneşti acuzată că produce materii prime sau alimente procesate necorespunzător din punct de vedere calitativ, substitute sau periculoase pentru consumatorii europeni „atacaţi” de puiul, curcanul, porcul, vita, calul sau laptele româneşti. Scandalul se ţine scai de capul autorităţilor româneşti de câteva săptămâni, blocând practic exporturile de profil ale României în Occident.
Pentru stingerea scandalului în ţară, autorităţile şi producătorii au deschis tot felul de proceduri de control, verificări, destituiri, măsuri, culminând cu tot felul de declaraţii care mai de care mai bombastice, începând de la faptul că acuzele la adresa alimentelor româneşti sunt făcături ale concurenţei internaţionale neloiale şi culminând cu afirmaţiile celor din fruntea agriculturii, precum că „toate produsele alimentare aflate pe piaţa românească sunt foarte bune”!
Realitatea îi contrazice, însă, pe aceşti iresponsabili pentru că, lăsând la o parte alimentele care mergeau înainte de aceste sandaluri sau mai merg şi acum pe pieţe occidentale, piaţa românească geme şi vinde din plin produse de proastă calitate.
Să aruncăm o privire la oferta alimentară de pe piaţa românească, în special de pe rafturile marilor hipermarketuri, supermarketuri, marketuri unde abundă produse aşa-zise internaţionale. Acestea, alături de cele româneşti constituie baza de aprovizionare a populaţiei, exceptând pieţele agroalimentare unde se mai găsesc, tot mai puţin, fructe, legume şi alte alimente de provenienţă ţărănească.
Dacă se raportează la scandalul industriei alimentare româneşti ale cărei produse sunt considerate periculoase pentru consumatorii occidentali, consumatorii români ar trebui să se considere discriminaţi.
Multitudinea, diversitatea, belşugul, hiperofertele de alimente provenite din import nu sunt cu nimic mai pr
