La cursul despre investigaţii ale accidentelor aviatice ni se dă un exemplu care a bulversat pentru mult timp lumea aviaţiei: zborul AF 447, Rio de Janeiro – Paris, 1 iunie 2009. 228 oameni şi-au pierdut viaţa într-un avion care a intrat în derivă din cauza furtunii, iar piloţii nu au mai putut controla comenzile.
În acel zbor, 2 pasageri nu au mai reuşit să ajungă – din cauza traficului din capitala Braziliei, au fost foarte supăraţi că au întârziat la zbor şi reprezentanţii companiei nu au mai vrut să îi primească. Familia era din Austria şi, a doua zi, după ce a văzut la ştiri ce s-a întîmplat, nu ştia cum să mulţumească destinului că scăpase... Peste câteva zile zbura spre casă, unde s-a întîlnit cu prieteni sau cunoscuţi şi toţi se mirau de această situaţie. În săptămâna care a urmat, ambii membri ai familiei îşi pierdeau viaţa într-un accident de maşină...
Un alt exemplu: o aeronavă canadiană, DC 10, din cauza poleiului, iese de pe pistă şi loveşte violent un hangar, cu daune serioase la fuselaj şi la planuri. Dintre cei peste o sută de pasageri, nimeni nu este rănit, cu o singură excepţie: o doamnă. Imediat este transportată cu o ambulanţă şi, în drumul spre spital, maşina se răstoarnă, iar femeia îşi pierde viaţa... Fatalitate? Destin? Ironia sorţii? Un joc al zeilor în care noi suntem prinşi fără să putem face nimic?
Sunt câteva din multele întrebări care ni se pun la cursul de aviaţie, fără ca cineva să aibă un răspuns. De fapt, nici nu se urmăreşte acest lucru. Concluzia pe care ne-o dau lectorii este una care spune multe despre caracterul, pregătirea şi structura unui aviator, printr-un citat din Somerset Maugham, îndemnându-ne să simţim şi să împărtăşim din cuvintele scriitorului: Puţin bun simţ, puţină toleranţă, puţin umor de calitate, şi nici nu ştii cât de confortabil te poţi face pe această planetă! Sunt calităţil
