Rezultatul de egalitate al tricolorilor de la Budapesta a fost norocos şi nemeritat, iar selecţionerul Victor Piţurcă a fost mai neinspirat ca oricând

Rezultatul de egalitate obţinut de tricolori la Budapesta nu înseamnă lapte şi miere pentru tricolori, aşa cum ar arăta o aritmetică curăţată de fapte şi subiectivism. Aritmetica priveşte clasamentul, rezultatele înregistrate şi meciurile care urmează şi trage concluzia. Iar concluzia pur matematică este aceea că România s-a lins pe bot de o eventuală calificare directă, în schimb, este în pole-position pentru locul de baraj. De unde până unde? Păi - matematica zice - turcii sunt cam scoşi din cărţi, lupta se dă între români şi unguri, iar Goian, Stancu şi colegii săi au obţinut un egal chiar la Budapesta şi îi au la mână pe unguri şi turci pe "Arena Naţională". Matematica nu are ochi, deci nu se uită la televizor să vadă ce operetă de fotbal au jucat ai noştri pe pustiul "Nepstadion", în faţa unei echipe care trăieşte din amintiri. Din amintirile lui Puskas, Kocsis şi Hidegkuti, nu a vreunui Korcsmar sau Vanczak. Ceea ce s-a văzut la Budapesta nu contrazice aritmetica şanselor, însă nu dă nicio garanţie că fotbaliştii noştri conduşi de bravul Piţurcă vor da de pământ cu ungurii şi turcii, la Bucureşti.

Prestaţiile lui Victor Piţurcă, în calitate de selecţioner, au dat speranţe de calificare la Rio. Succes la Istanbul, victorii frumoase în meciurile amicale, cu Elveţia şi Belgia, remiză cu Uruguay şi, mai mult decât rezultatele unor partide test, o mână bună în promovarea jucătorilor şi alegerea celor mai bune soluţii pentru fiecare meci. Însă la Budapesta, experimentatul selecţioner cu două calificări la activ, a dat cu stângul în dreptul la toate capitolele. Pregătirea morală şi mobilizarea, în primul rând. Ne-am dus la Budapesta în calitate de învingători, am fost ameţiţi de