Deci divortul PDL de Basescu si sustinatorii sai a avut loc. Ambele parti ar fi trebuit sa-l doreasca. Acum ca s-a intamplat public -si cu publicitatea asigurata gratuit- incepem sa intoarcem in sfarsit pagina spre o etapa noua in politica romaneasca. Toata lumea se intreaba acum: ce vor face Dizidentii din PDL? Isi vor face un partid nou? Entuziasmul si asteptarile sunt mari. Entuziasmul e justificat. Analizele sociologice preliminare si intuitia spun ca noua regrupare politica are ceva sanse inca din plecare.
Ca persoane detasate si lucide sa facem insa un pas in spate si sa privim si la alternativa ce spune ca Dizidenta PDL nu trebuie sa se grabeasca: “Stati acolo unde sunteti ca stati bine. Momentul inca nu a venit.”
Haideti sa analizam si aceasta varianta. Iata cateva motive de a spune ca graba strica treaba:
1. Poporul inca nu e pregatit pentru un nou partid.
Poporul mai are inca de consumat multe bucurii impreuna cu clasa guvernanta. Multe momente frumoase, memorabile urmeaza pe teava. Momentan poporul e inca prins cu bentite si fustite si mai asteapta “sa se dea ceva”, orice, eventual lapte si miere. Dar deficitul moral-cognitiv pe care mizeaza clasa guvernenta cu atat aplomb de atata vreme are si el o limita: e relativ, nu e absolut.
Iar cand iresponsabilitatea si irationalitatea electoratului te ridica, tot ea te coboara. Nu e decat o chestiune de timp si cei ridicati pe valul de iresponsabilitate si irationalitate populara vor simti ei insisi efectele.
2. Regruparea pe o noua platforma politica e o mutare importanta si trebuie pregatita cu grija, nu improvizata.
Trebuie lucrat atent la ea. Ruptura trebuie sa vina construit, nu spontan. Premeditat, nu improvizat. Anuntata acum, pare ceva facut pe genunchi sub presiune conjuncturala. Nu e bine.
3. Strategic vorbind PDL ofera inca multe oportunitati de marcat punct
