Flerul şi intuiţia în alegerea primului 11, care l-au ajutat de atâtea ori în cariera de antrenor, l-au trădat pe Piţurcă la Budapesta

Actualele preliminarii au fost gândite iniţial ca o şansă pentru reconstrucţia naţionalei şi tocmai de aceea nimeni nu i-a cerut lui Piţurcă să ne califice la Mondialul de anul viitor. Nici măcar federaţia. Obiectivul lui principal e să ne ducă la EURO 2016. Întrebarea care ne macină după acest 2-2 de la Budapesta este dacă Victor Piţurcă mai poate să facă acest lucru.

Nejustificat de temători

Începem discuţia de la ce am văzut cu toţii vineri seară. Pe scurt, o echipă gazdă de bătut şi o echipă oaspete, am numit aici România, mult sub aşteptările tuturor. ProSport v-a ţinut la curent cu intenţiile tehnico-tactice ale lui Piţurcă în zilele anterioare partidei, iar la ora jocului n-am avut nicio surpriză. Ştefan Radu – fundaş stânga în locul lui Raţ, Mutu, unicul atacant în absenţa accidentatului Marica, iar linia de trei mijlocaşi din spatele vârfului de atac a fost formată din Torje, Grozav şi Bogdan Stancu. Practic doar două modificări faţă de victoria de la Istanbul (1-0), Radu şi Mutu, dar şi acelaşi stil de joc în teorie: apărare supra-aglomerată şi lovituri pe contraatac. Revenim acum la meci, la ce am văzut. În faţa unei echipe a Ungariei mai slab cotată decât Turcia ori Olanda şi lipsită de aportul fanilor, România s-a prezentat nejustificat de temătoare şi neaşteptat de slabă ca exprimare.

Piţi şi fixurile lui

Oricât de fidel ai fi unui anumit stil de joc ori unor jucători care te-au ajutat la un moment dat, nu ai cum să nu iei în considerare parcursul unui club ca în cupele europene. Concret,  conform celor văzute vineri seară pe teren, titularizările lui Chipciu şi Rusescu erau mult mai oportune. Iar cel mai bun argument este acela că după introducerea celor doi, dar şi