Am urmărit cu oarece interes alegerile interne din PDL. N-am să comentez rezultatul scrutinului. Nu cred că are prea mare importanţă dacă Blaga este preşedinte sau dacă Udrea era să fie preşedinte. Important este cine se erijează de fapt în apărători ai Dreptei.

Aş vrea să mă aplec asupra intenţiilor doctrinare pe care le invocă atât preşedintele Traian Băsescu (cel care a pierdut de facto bătălia din partid), cât şi Vasile Blaga, actualul şef al PDL. Fiecare parte se erijează în apărătorul suprem al Dreptei. Fiecare vrea să coaguleze în jurul său aşa-zisele forţe de Dreapta din România. De fapt nici şeful statului, nici Blaga, nici Udrea, nici Turcan, nici Oltean, nici Macovei, nici Boc nu au nicio treabă cu Dreapta. Să ne aducem aminte că PDL a virat brusc de la Stânga la Dreapta în doar cinci minute, la un Congres de prin 2005, dacă-mi aduc bine aminte. Liderii de atunci au decis peste noapte că pur şi simplu e mai bine să treacă de la socialişti la populari. O oportunitate politică, după cum a recunoscut chiar Traian Băsescu. Nu era vorba de un program politic, de nişte valori în care să crezi, de anumite principii pe care să le aperi. Nimic din toate astea. Doar oportunism. Mă întreb atunci, cum pot aceşti politicieni să fie astăzi cei care vor coagula Dreapta. Aş vrea să reamintesc, pe scurt, câteva dintre principile de Dreapta şi să vă las pe dumneavoastră să spuneţi dacă vreunul dintre cei care se dau mari apărători ai acestei doctrine au vreo legătură cu aceaste principii. Aşadar, Dreapta are drept premise libertatea individuală, initiaţiva privată şi limitarea puterii statului; principiile de Dreapta se bazează pe faptul că relaţiile dintre oameni se reglează fără intervenţia inoportună a statului; totodată, politicienii de Dreapta susţin că mecanismele de piaţă sunt considerate ca fiind singurele forme ce permit existenţa unei societăţi capabile s