Am plecat de-acasă cu gândul că dintre cei peste 3500 de înscrişi pe facebook ca participanţi la marşul biciclistic, cu noroc, vor veni 2000. Asta pentru că bicicliştii bucureşteni sunt o comunitate destul de separată pe grupuleţe, iar orgoliile sunt pe măsură.

Iată totuşi că OPTAR şi CBB (Comunitatea Bicicliştilor din Bucureşti) au reuşit să transmită un mesaj corect, la care au rezonat mai mult de 4000 de oameni, adica peste 8000 de roţi, cum ar spune un prieten de-al meu (sic!). Scriu acum pentru cele care n-au ajuns astăzi la marşul ciclistic “Nu vrem piste pe trotuar”, că voi restul, care aţi fost azi în Parcul Izvor, ştiţi deja ce nebunie frumoasă a fost acolo. În primul rând, nu vă puteţi închipui ce înseamnă peste 4000 de biciclete mărşăluind încet pe Splaiul Independenţei. Nici eu n-am putut. Dacă stăm pe loc, unul lângă altul, ne întindem între pod Grozăveşti şi pod Eroilor sau trecem timp de 12 minute prin faţa unei camere de filmat, iar asta pe o şosea de 3 benzi, numai ale noastre.

Ce s-a întâmplat la protestul de sâmbătă Pe scurt, am pedalat din parcul Izvor, pe Splaiul Independenţei, până în Regie, podul de la Politehnică, apoi ne-am oprit pentru 10 minute în faţa Primăriei pentru a ne striga dorinţele de piste pe carosabil. Ştiam cu toţii că în clădirea cu geamuri negre, impersonale, nu e nimeni, însă protestul trebuia făcut ca la carte. Oprescu sau cineva din staff-ul lui n-au catadicsit să ne bage în seamă, dar sunt sigură că vor fi informaţi ce şi cum s-a strigat. Întoarcerea în Parcul Izvor, ca dealtfel tot traseul, a fost fără incidente şi asta pentru că CBB a avut o echipa minunată de voluntari care au patrulat pe toată lungimea coloanei. Factorul cel mai important a fost totuşi oprirea totală a traficului auto, că altfel ar fi fost haos de-a dreptul. În afară de o soferiţă stresată, n-am văzut şoferi exasperaţi că aşteap