Amânarea actualizării listei de medicamente compensate, închisă în 2008, este un paradox al farmaceuticii din România, în condiţiile în care de doi ani încoace producătorii contribuie la finanţarea sistemului de sănătate prin taxa (pe vânzări) clawback, observă Pascal Prigent, director general GSK. Cum a apărut această contradicţie?

Lista de medicamente compensate a rămas ”îngheţată” în ultimii cinci ani pentru că bugetul de stat şi fondurile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu puteau suporta creşteri accelerate ale chetuielilor - a fost una dintre explicaţiile pe care autorităţile au oferit-o frecvent industriei de sănătate. În această perioadă, bugetul Sănătăţii a stagnat în jurul a 4% din PIB, adică jumătate din media Uniunii Europene şi un sfert din nivelul de finanţare al Statelor Unite raportat la PIB.

În 2009, Guvernul a introdus o taxă suplimentară aplicată pe vânzările producătorilor de medicamente Concret, clawback se calculează ca procent din diferenţa dintre consumul real de medicamente şi cel estimat. Normele de aplicare ale legii au apărut în 2010, an în care, teoretic, a început şi colectarea acestei taxei. De atunci, clawback a fost modificat de mai multe ori – actuala variantă eliminând TVA din baza de calcul. Taxa ar putea aduce anual peste 300 de milioane de euro, potrivit unei estimări mai vechi a fostului preşedinte CNAS, Lucian Duţă. Astfel, prin clawback, producătorii participă la finanţarea deficitului bugetar din Sănătate.

În aceste condiţii, orice depăşire a bugetului anual alocat deconturilor pentru medicamente este parţial acoperită de producători. Efortul financiar al statului care ar apărea prin reactualizarea listei de terapii inovative compensate ar fi suportat inclusiv de companiile farmaceutice.

Producătorii sunt însă nemulţumiţi că fondurile pe care statul le obţine de la ei nu sunt destinate