Gabriel Lupu e un băieţel de 10 ani, din Costeşti Vale, Dâmboviţa, cu zâmbet viu şi ochi miraţi că lumea din jur vorbeşte de o boală. Şi încă una cumplită: leucemie, care l-a cuprins şi pe el. Mai are patru fraţi şi visează să joace fotbal împreună cu Cristiano Ronaldo, dar numai în echipa lui favorită. Adică, la Steaua. După un an de citostatice, încă zâmbeşte şi visează. Dar părinţii sunt prea săraci ca să ştie cum să-l mai ajute. Gabriel Lupu e un băieţel de 10 ani, din Costeşti Vale, Dâmboviţa, cu zâmbet viu şi ochi miraţi că lumea din jur vorbeşte de o boală. Şi încă una cumplită: leucemie, care l-a cuprins şi pe el. Mai are patru fraţi şi visează să joace fotbal împreună cu Cristiano Ronaldo, dar numai în echipa lui favorită. Adică, la Steaua. După un an de citostatice, încă zâmbeşte şi visează. Dar părinţii sunt prea săraci ca să ştie cum să-l mai ajute.

Gabriel are 10 ani şi s-a născut în aceeaşi zi cu Eminescu. Băiatul nu ştie cine a fost domnul respectiv, dar are leucemie.

Zâmbeşte în timp ce îşi balansează picioarele cu energie pe marginea scaunului şi nu prea are idee ce se întâmplă cu viaţa lui, în trupul lui. Probabil că o fi vreo problemă cu el, se gândeşte, dacă mama îl duce atât de des la spital, pentru tot felul de tratamente şi analize pe care nu le înţelege.

El visează doar cum înscrie gol după gol în poarta adversarilor, în meciuri nesfârşite de fotbal. Are adesea dureri de cap, de picioare şi ameţeli. Dar ce ştie el? Poate că aşa arată viaţa asta. Poate că un an de chimioterapie nu e decât un fel normal de a trăi copilăria.

Îşi priveşte picioruşele încălţate cu adidaşi primiţi de pomană. De unde să aibă mama bani de aşa ceva? Totuşi, e nehotărât: loveşte bine cu stângul, ca Messi, dar el îl iubeşte mai mult pe Ronaldo, care e dreptaci.

E o dilemă ce-l macină, chiar dacă mamei i-a fost tăiată alocaţia de însoţitor sau med