Nu, nu este nici o exagerare, scoala ar trebui sa reprezinte pentru copil, A DOUA CASA, in care copilul sa creasca si sa se dezvolte armonios ,in functie de capacitatile proprii si in functie de posibilitatile , pe care scoala,privita ca o a doua casa ar trebui sa le ofere copiilor, posibilitati pe care voi incerca sa le enumar in cadrul acestei prezentari.
In primul rand, acasa ,fiecare este in familie ,la fel si scoala, ar trebui sa fie o adevarata familie,in care copilul sa intreprinda relatii armonioase ,bazate pe respect reciproc,incredere,dezvoltarea unor comportamente moral-civice, crearea sentimentului de siguranta,indepartare temerilor,nelinistilor,dezvoltarea optima a personalitatii.
Copilul trebuie indrumat sa constientizeze toate aceste atribute pozitive ,pe care scoala I le ofera si acest fapt depinde de noi,dascalii,de cat de mult ne indeplinim rolul de parintii spirituali ai copiilor nostri,elevii.
Trebuie mentionat inca de la bun inceput ,ca in ceea ce priveste abandonul scolar,exista doua mari cauze:cauze ce tin de elev si cauze ce nu tin de elev.As dori,sa ma opresc in cadrul acestei pledoarii asupra cauzelor care tin de elev si asupra modalitatilor de preventie si inlaturare ale acestor cauze.Si aici,parerile sunt impartite,acest gen de cauze suferind si ele o clasificare,si anume:cauze ce vizeaza latura afectiva a elevilor si cauze ce vizeaza partea intelectuala,preventia si inlaturarea acestora,revenind ca o mare responsabilitate,noua ,dascalilor.
Atat in cadrul cauzelor care vizeaza afectul ,cat si in cadrul celor care vizeaza intelectul,noi dascalii,trebuie sa ne comportam ca niste adevarati parinti spirituali ai acestor copii ,aflati in situatie de abandon scolar ,intorcandu-I cu dragoste si tact pedagogic ,iarasi in familia de la scoala.Enumerand cauzele,care vizeaza afectul,amintesc cateva:refuzul copilului de a
