Un consilier municipal USL cu cărare pe mijloc, cum se purta în anii ‘90 la Şomoşcheş, mare amator de cârnaţi şi salam, se ocupă în timpul liber, ca hobby, cu numirea unor tovarăşi pe funcţii în diverse instituţii. Cel puţin aşa se laudă. Şi se laudă aşa de tare, încât a ajuns şi la urechile şopârlei noastre o poveste interesantă de prin zona Chisindia. Atât de interesantă, încât s-ar putea ca alesul cu cărare pe mijloc să dea cu subsemnatul pentru cele făptuite.
Cică la Chisindia, un domn poliţist vroia cu tot dinadinsul să ajungă şef de post. Aşa că omul s-a înscris la concurs, ca orice poliţist civilizat. Până să aibă loc concursul, a avut (ne)norocul să-l întâlnească pe consilierul uselist, care i-a promis pe loc că-l ajută să-şi îndeplinească visul. Bineînţeles, nu gratuit. Că nimic nu-i gratis, pe lumea asta. În schimbul susţinerii „morale“, poliţistul trebuia să facă şi el nişte cadouri. Zis şi făcut. Consilierul cu freză pe mijloc vorbeşte cu unul dintre adjuncţii poliţiei, adjunctul poliţiei vorbeşte sau nu vorbeşte mai departe, domnul poliţist se prezintă la concurs şi… cade cu brio. Necaz mare, văitături, reproşuri la consilierul cu freză, care s-a dovedit neserios. Consilierul cu cărare pe mijloc reproşează şi el adjunctului că nu l-a ajutat. Adjunctul reproşează mai jos sau nu reproşează la nimeni. Ca să nu se facă de râs uselistul, concursul se repetă şi, de această dată, mult mai bine pregătit, poliţistul răzbeşte testul şi ajunge şef de post.
Chef mare, cu lăutari, cu invitaţi de seamă, în cinstea şefului. Pentru strădania sa, consilierul municipal nu putea să nu fie răsplătit cum se cuvine, aşa că maşina i se umple cu căprioare, mistreţi şi alte bunătăţi ale pădurii. Iar cireaşa de pe tort o blană scumpă de tot, cu care şopârla jură că a văzut-o îmbrăcată pe o vulpiţă roşcată, la o peterecere la care clasa muncitoare n-a avut acce
