Pe vremea bândei fiare Ceauşescu se găsea o droaie de politruci care avea un condei ascuţit, talentat şi angajant. Scriau tovarăşii materiale politice, de presă sau asudau la osanale mai ceva ca scribii şi cronicarii pentru împăraţi şi pentru domnitorii personali ai patriei (vezi Ureche, Costin, Neculce etc). Erau unii care se specializaseră în „cuvântări“ pentru diferiţi şefi, de diferite ranguri. Cu cât „rangul“ pentru care scriau „cuvântarea“ era mai înalt, cu atât limbajul folosit de lingăi era mai „subţire“, mai elevat iar laudele mai nuanţate. Aceşti scribi erau împărţiţi pe căprării: unii erau specialişti în industrie, unii în cultură, agricultură, sport etc. Toţi, însă, aveau un lucru comun: toţi lăudau blânda fiară, toţi lingeau regimul, toţi preaslăveau sistemul.
Acuma vreau să fac o precizare. Deşi eu nu mă număr printre aceşti lingăi condeieri, ştiu ce spun, pe unii îi cunosc bine. Ăştia am fost, aşa a fost atunci. După Revoluţie unii dintre aceştia s-au retras elegant deoparte, lăsând noile structuri să se manifeste plenar. Sau, dacă s-au înscris în vreun partid, au aderat la unul de stânga, partid asemănător cu doctrina în care au fost îndoctrinaţi. Părerea mea este că aceşti oameni sunt sinceri, te poţi baza oricând pe ei.
Dar supără teribil când dintre acei lingăi ai fiarei Ceauşescu unii se transformă radical în dreptaci feroce, din atei înrăiţi cum au fost ajung credincioşi. Sincer, în acest gen de oameni eu nu cred o iotă, sunt nişte prefăcuţi sadea, nişte şarlatani ideologici. Sunt sigur că dacă s-ar întoarce din nou comunismul aceşti trepăduşi politici şi spirituali ar reveni înapoi la stânga şi la ateismul lor deşănţat. Ei sunt oamenii-giruetă.
Oamenii-giruetă nu stau locului. Nesimţirea lor e aidoma brizei care le schimbă direcţia: vociferează conform noii credinţe, scriu cărţi despre creştinism după ce s-au exprimat ene
