Cum va arăta lumea după Băse? Păi, dacă ne amintim cum a arătat lumea după Iliescu, vom înţelege mai bine. La vremuri noi, tot noi! După Iliescu, tot cu Iliescu! Să nu ne lăsăm „aburiţi” de aparenţele de romancero gitano ale recentei sesiuni de alegeri PDL. Lucrurile au fost cât se poate de clare: echipat ca de safari, preşedintele şi-a luat rămas bun pe vecie de la PDL-ul strâns unit, măcar în parte, în jurul lui Vasile Blaga; partea cea mai consistentă, halca cea mai mare. Cealaltă parte cântă aria contestaţiei numărătorii de voturi; neinventiv, pueril, dar… profitabil, căci în acest fel se creează premisele unui divorţ cu acte în regulă.

Este însă de evitat o înţelegere pripită a situaţiei: eroul în scurtă gonflată şi fără mâneci, îmbrăcată direct peste cămaşa vărgată albastru, desprinsă din uniforma de youppies, nu a decis să treacă în nefiinţă. El preferă să sacrifice anturajul, ambianţa… Tactică veche, de Vlad Ţepeş, el se retrage din teren pentru a se reconstrui şi a se reinventa, dând foc, înainte, peisajului. Mai bine un partid nou, perfect disciplinat, care să nu îi iasă din vorbă, să nu crâcnească, să nu se împotrivească nici măcar tăcând, decât să sufere Traian Băsescu ruşinea succesului celui care a fluierat în strană.

Prin reacţia băsesciană frustrată se pricepe mai bine şi natura raporturilor intime dintre Băsescu şi PDL până acum, şi regula funcţionării cuplului longeviv Băsescu–Boc, şi mecanismul guvernării printr-un premier de paie, simplă curea de transmisie, braţ activ al creierului de la Cotroceni.

Totodată, se developează şi altă realitate. De unde, cu puţin timp în urmă, gestul lui Vasile Blaga de a se plasa oarecum contra vântului părea unul pe cont propriu, cam solitar şi cam menit să-l marginalizeze, prin dizgraţie prezidenţială, votul de ieri demonstrează că inşi sătui de marş în plutonul prezidenţial, bruftuluiţi capric