Zilele trecute, doamna Alina Mungiu-Pippidi a acordat un lung interviu unui cotidian central. De regulă, eu nu comentez afirmaţiile altora, prefer să mă concentrez asupra problemelor în sine. Acum am să fac însă o excepţie, pentru că un pasaj din interviu mi-a atras atenţia:
"Ce propuneri de reformă să facem cu vot preferenţial, că noi am făcut un experiment în circumscripţiile noastre. Pui de la A la Z, ăla cu A o să se aleagă, nu stă nimeni să se uite că ăla de la M e mai bun".
Cum subsemnatul a susţinut cu deosebire sistemele de vot preferenţial, trebuie să mărturisesc că paragraful acesta din interviul d-nei Mungiu-Pippidi m-a intrigat. Nu ştiu la ce "experiment" se referă, dar mă bucură să ştiu că cineva experimentează la noi sistemele de vot. Nu ştiu nici care sunt "circumscripţiile noastre" - sper că e vorba despre secţii de votare adunate într-un eşantion reprezentativ. Dar ce ştiu sigur este că votul preferenţial rămâne o idee solidă.
Mai întâi, să lămurim ce este acest vot, preferenţial. Atunci când mergem la alegeri - locale, naţionale etc. - noi selectăm un candidat. Punem o ştampilă în dreptul numelui acestuia (sau al partidului, când votul este pe listă blocată).
Sistemele de vot preferenţiale extrag mai multă informaţie de la alegător. Votul preferenţial presupune că exprimăm o ordine a preferinţelor. Spre exemplu: 1-Popescu, 2-Georgescu, 3-Vasilescu.
Există mai multe formule prin care este decis câştigătorul (sau câştigătorii, în cazul alegerilor "de listă"). Nu este nevoie să intrăm acum în detalii. Important este că alegătorii pot exprima mai "fin" gradul de susţinere pentru fiecare dintre candidaţi. De aceea, mulţi teoreticieni recomandă sistemele de vot preferenţiale.
Înţeleg din pasajul din interviu că d-na Mungiu-Pippidi nu este de aceeaşi părere. Mai înţeleg că acest scepticism este bazat pe "experim
