Ultimele aventuri anticonstituționale ale lui Băsescu i-au făcut până și pe cei mai din urmă susținători ai lui să-și piardă răbdarea, dar și mințile! Cu lacrimile penibil agățate în colţurile ochilor lui căzuți, umezi și răi, m-a făcut să-mi amintesc figura patetică a lui Ghiță, bețivul uliței vacanțelor copilăriei, cel care plângea pentru că nu era înțeles de nevastă, vecini, neamuri, restul… Băsescu, incredibil de turbat de ura împotriva greilor PDL-ului, aflat la ultima răsuflare, aceea a fumătorului înrăit, care pătimește lăcomia ultimei țigări, plină de gudroane otrăvite și de substanțe chimice ucigătoare, nu a mai putut nici măcar să plângă. După un discurs patetico-penibil, admirat doar de fiica lui cea buzată și agramată, dar și de blonda tahilalică, a eșuat lamentabil spre seară, cu acel ”adio!”, despre care deja s-a comentat foarte mult, acel ”adio!” pentru care ar putea fi chiar suspendat. De ce nu? Băsescu trăiește drama trezirii la realitate a celor puțini care i-au mai rămas. Atât de puțini încât cred cu tărie că numai un naiv sau un securist depășit ar mai putea fi pe lângă el. Băsescu este la ultimele lui răbufniri de răutate, isterie, ticăloșie, demență politică, este forma deformată a urâciunii umane, dacă mai este loc de deformare în personajul pe care-l joacă. Este jalnic și trist! Va deveni, curând, subiect de schițe umoristice, de poezii proaste și de scheciuri jucate pentru un public restrâns. Băsescu este forma ultimelor manifestări masochiste ale poporului român, care a putut să-l mai îndure, în vreme ce suferea umilințe incredibile. Acum e gata! Cum toate se termină, se termină și cu chinul numit Băsescu, cu minciunile, cu urletele lui jalnice, lacrimi perfide, de o josnicie nemăsurată, combinațiile lui penibile, cu jocurile de-a ”miliardele udriste”, de-a ”promovarea femeii pe criterii umorale”, gata cu bătaia de joc! Mai sunt câți