Ce mai freamăt a stârnit acestă victorie a naţionalei! Această victorie furată Ungariei, desigur. Iată că domnu’ Piţi a găsit un mod pervers de a-i oftica la maximum pe maghiari, luându-le cărniţa din gulaş taman când se terminaseră găluştile! Şi, în loc să fie apreciat pentru asta, este luat la ţintă de pretutindeni. Se descoperă abia acum că nici măcar nu putem să ne bucurăm de acest egal amărât, fiindcă apar turcii pe turnantă. Dar n-am auzit pe nimeni să-i fi atras atenţia selecţionerului asupra acestei chestiuni atunci când declara că un egal la Budapesta l-ar mulţumi. La emisiunea lui Ivanovici, domnu’ Piţi a fost şutuit ca în anii ’50, de începusem să ţin cu el! Distinsul amfitrion Ivanovici declara că domnu’ Piţi e un selecţioner slab, el ar fi susţinut asta dintotdeauna. Băiatul ăsta sigur a avut, la vremea lui, polonicul de tocşoist în raniţă… Îmi amintesc perfect cum încerca disperat o împăcare cu Piţurcă după victoria cu Olanda, de la Constanţa, ridicându-l în slăvi şi numindu-l antrenor mare. De fapt, Victor Piţurcă nu e deloc mare, dar nici chiar aşa de slab. E doar un mediocru bătut de noroc. Ajutat puţin spre deloc de circumvoluţiuni, s-a răzbunat pe noroc, bătându-l şi el. Prima sa calificare a fost obţinută pe cârca lui Hagi, dar a fost uşuit pentru că a făcut declaraţii de toată jena chiar despre cel care îl scosese din rahat în preliminarii. Iar la calificarea care i-a creat aura în ochii unora (mulţi, prea mulţi!), a beneficiat de două locuri calificante direct (nu mai pupă nimeni aşa ceva!), concurând pentru ele cu Olanda şi…………… (aşcompleta pe linia punctată, dacă aş avea ce!). Pentru că nu conta şefia grupei, Olanda nu s-a omorât cu firea, i-am luat faţa cu golul acela al lui Goian, dar când a contat cu adevărat, peste câteva luni, ne-a trimis acasă de la turneul final fără să forţeze. Dar acest personaj poreclit Satana are şi o ca