Elev: Tudor Loredana, Școala Gimnazială Nr. 81, București Clasa a III-a C. Institutor: Panaitescu-Liess Georgiana.
Au fost odată ca niciodată două picături de apă pe nume Plisc și Mlisc.
Într-o zi ploioasă, Plisc s-a întrebat cum ajunge apa pe pământ. Atunci Mlisc i-a propus să descopere împreună.
Tot mergând ei, au descoperit că apa trece dintr-o stare de agregare în alta și se află în mișcare continuă.
- Evaporarea este fenomenul de transformare a apei în vapori! spuse Mlisc.
Mergând înainte și-au dat seama că precipitațiile sunt căderile de apă din nori spre suprafața Pământului, fenomen care se numește condensare. Ploaia căzută pe suprafața Pământului curge spre mări și oceane sub formă de râuri, dar o parte se infiltrează, adică pătrunde în Pământ, formând ape subterane.
-Sper că ai învățat cât de importantă este apa și că nu trebuie s-o irosim, Plisc! spune Mlisc.
Într-o zi au ajuns în locul unde izvorăște apa, într-o pădure. Acolo trăiau multe animale. Era apă din belșug. Cueli, salamandra de foc, și prietenii săi erau foarte încântați de acest loc mirific. Plisc și Mlisc veneau deseori la izvor și se distrau. Libelula Lisolet era la curent cu cele mai recente știri din întreaga țară, fiindcă zbura pretutindeni.
După ceva timp, viața fericită a pădurii luă sfârșit. Nu mai exista suficientă apă în izvor. Plantele s-au ofilit, iar Cueli și ceilalți locuitori începuseră să se simtă din ce în ce mai rău. Plisc era trist. El spune:
-Apa izvorului nostru nu mai este suficientă! Oamenii captează apa subterană și o trimit prin țevi uriașe către oraș.
Mlisc se hotărăște să plece pentru a descoperi care-i problema:
-Pornesc la drum către oraș! spuse el și cu o săritură se aruncă în conductă.
Mergând prin conductă a ajuns într-o casă. Acolo era o fată pe nume Ana care lăsa apa să curgă fără să-
