Scris de Vasile Filip - Sau o poveste de culise, despre locuri şi oameni, unde prind „viaţă” marionetele.

ARAD. Se trage cortina şi personajele intră în scenă. Păpuşile mânuite, cu talent şi dăruire – de actorii trupei de marionete a TCIS ne fac să trăim povestea, de regulă cu buni şi răi, în care binele învinge şi micii spectatori sunt fericiţi, alături de ei bucurându-se părinţi ori bunici.

Cu toţii sunt încântaţi de ceea ce au văzut în luminile rampei şi prea puţin contează pentru ei că, dincolo de acestea, e o adevărată industrie, un mecanism uriaş care are ca scop final spectacolul.

Este şi motivul pentru care am dorit să vă dezvăluim din „culise” şi să aflaţi cum intră păpuşile în scenă. Povestitor ne-a fost scenograful şi pictorul Nelu Pitic, de la Trupa Marionete a Teatrului Clasic „Ioan Slavici”.De la scenograf, la tâmplar

Primul pas e făcut de scenograf care, în funcţie de poveste, îşi imaginează personajele, le pune pe hârtie şi discută cu regizorul. Dacă trece proba aceasta păpuşile intră în lucru, asta înseamnă schiţele tehnice pentru tâmplărie. În atelier, Vasile Stan alege materialul în funcţie desenele făcute la scară. De regulă sculptează în lemn de tei dar foloseşte şi polistiren (dacă „personajul” e de dimensiuni mai mari, ca să poată fi mânuit cu uşurinţă de actori). Şi, spre deosebire de păpuşa clasică (mânuită simplu, cu un gabit sau o tijă), pentru marionete lucrarea e mai complicată: păpuşile trebuie să aibă articulaţii la membrele superioare şi inferioare (ca se redea mişcarea acestora) dar şi în gât sau alte părţi ale corpului (în funcţie de solicitările poveştii). Tâmplarul Vasile Stan lucrează la Marionete din ’96 şi face cam 100 de păpuşi pe an, dar, pe lângă acestea, realizează crucile (pe care le folosesc actorii în mânuirea marionetelor) dar şi elementele de decor solicitate de scenograf.Pictate şi îmbrăcate

De