Traian Băsescu făcea cu mânuţa. Privirea: jalnică, marcată de cea mai proastă surpriză, de o stupoare înfundată, ţinută sub control. Răbufneală de puştan trecând de la pubertate la adolescenţă, jignit că nu i se acordă importanţă de omniscient demiurg. Căzut din universul de glorie servilă, pălmuit printr-un spirit de independenţă pe care nu concepe să-l acorde altora.
Cu o revoltă tacită (şi aşteptată de unii), fusese debarcat de la cârmă. Ironia sorţii, purta o vestă amintind de cele gonflabile ale naufragiaţilor care trebuie pescuiţi din apă de vreo milostivă ambarcaţiune de salvare. Cu moft ne anunţa că şi-a luat jucăriile şi se duce să se joace în altă parte. Ei na, serios?! Şi îi pasă cuiva?...
Cu excepţia servitorilor anihilaţi în personalitate, chiar interesează pe cineva Mişcarea Populară, viitoare "fundaţie" nulă prin definiţie atunci când, prin cel mai popular vot în peste un deceniu, majoritatea României electorale îl delegitima crunt pe cel pe care azi, de aproape un an, doar farafastâcuri legale - pentru care ne-am tăvălit porceşte în faţa Europei - îl mai menţin în poziţie? Chiar interesează pe cineva destinele unui individ a cărui atractivitate politică este nu moartă, ci în putrefacţie? Acest domn nu are nimic de oferit unei naţiuni pe care a trădat-o în ultimele resorturi de încredere şi abuzat-o într-un caz clasic de patologie a puterii. Năstase era acuzat de aroganţă - ce vremuri bune în raport cu amestecul de vulgaritate şi ambiţie rapace ale marinarului cotrocenizat...
Traian Băsescu făcea cu mânuţa. PDL îi putea răspunde la fel, cu mai multă dreptate. Pentru partid e o nesperată gură de oxigen, dacă noua conducere e abilă. Nealeasă, Elena Udrea anunţă că va reprezenta o viitoare "platformă" în cadrul PDL şi va păstra alura de "grup cu identitate bine definită" (să înţelegem: pro-Băsescu). Va fi vreodată pornită de aici o mi