Dacă n-ar fi plecat atât de devreme dintre noi, Mircea Motrici ar fi împlinit duminică, 24 martie, 60 de ani şi ar fi fost un ziarist onest şi complet, în viaţă.

În lumea actuală, a ziariştilor care fură ştiri de pe internet, mă refer mai mult la cei care au ziare online sau colaborează cu astfel de publicaţii, Mircea Motrici rămâne un exemplu de netăgăduit al profesionalismului în această meserie. Şi justific aceste spuse amintind, în textul de faţă, faptul că, la începutul carierei mele la Crai nou, el a sunat într-o zi acasă, şi i-a spus mamei, eu fiind plecată, că a preluat o informaţie dintr-o ştire publicată de mine, pentru a o transmite la Radio România Actualităţi. Aşa i s-a părut corect şi deontologic.

Astăzi, regăsesc cu uimire pe diverse site-uri unele ştiri culese şi publicate de mine sau de alţi colegi, preluate tot de colegi de-ai noştri, postate pe site-urile lor sau ale unor publicaţii online, fără nicio reţinere, deseori cuvânt cu cuvânt, ba chiar şi cu acelaşi titlu, fără a se preciza sursa. E drept, odată ce o ştire e publicată, devine de uz public, dar preluarea ei astfel tot plagiat se cheamă că e şi, din păcate, în lipsa unei legislaţii punctuale, nu poţi face nimic. Mai mult, aceşti oameni câştigă bani din munca altora. Sigur că e mult mai comod să dai click pe „copy”, apoi pe „paste”, decât să-ţi rozi pingelele sau să înroşeşti firul de la telefon în căutarea unor informaţii. I-aş întreba pe aceşti ziarişti, care-şi câştigă pâinea plagiind, cum rămâne cu satisfacţia lucrului bine făcut pe care o presupune meseria de ziarist? Dar cu conştiinţa de sine?

Din nefericire, Mircea Motrici nu mai există ca să le explice!