Fiecare tip de societate emană tipuri specifice de comportament. În feudalism seniorul trecea ţanţoş nevoie mare cu nasul în vânt, iar ceilalţi se băteau cu fundul de pământ, lălăind sau mormăind o supuşenie stridentă. În dictaturi toată lumea este atentă la şef (sau şefuţ), pentru a nu îl contraria, pentru a-şi dovedi loialitatea, uneori în şedinţe evitând a se uita în stânga sau în dreapta spre a nu fi interpretat.

Erau comportamente care i se impuneau individului prin reguli sociale derivate din paradigma socială. Ceea ce caracterizează, din acest punct de vedere, o democraţie sunt comportamentele autoasumate. Ele nu sunt impuse, ele sunt însă valori în care indivizii cred, iar încălcarea acestora înseamnă autoexcludere. Una dintre dimensiunile comportamentului democratic este egalitatea naturală dintre indivizi, fără a pretinde că în mod necondiţionat cineva să-ţi stea la dispoziţie, ca să poţi râgâi liniştit pentru că "ai dreptul". Am stat recent la un hotel de trei stele, curat şi liniştit, în gardul Parlamentului. Masa de dimineaţă era ca peste tot, tip bufet suedez, dar la preţ de trei stele debarasarea se face de către consumatori. Dacă ai bani te duci la hoteluri de 4 sau cinci stele, unde preţul pe cameră permite angajarea de chelneri care să debaraseze în locul tău şi dacă ai nevoie, şi bani să fii servit în cameră. Dacă însă nu ai acei bani atunci trebuie să te aliniezi cu bun simţ nivelului la care ai acces şi regulilor sale. Toţi cei care se cazează în hotelul de care vorbesc sunt şefuţi de instituţii sau întreprinderi din provincie, care vin cu treabă în Capitală. Deci ca pregătire trebuie să îi considerăm, în general, ca fiind absolvenţi de facultăţi şi cu niscai pretenţii la locul lor de baştină, chiar dacă erau probabil majoritatea simpli Bulăcei promovaţi politic. Oricum marea masă aflată pe un plan social de jos imită cu sârg comportam