Etapele fanatismului printre pedelişti arată cam aşa. Cei mai aproape de Băsescu ar fi Macovei/Lăzăroiu. Aici intră şi destui jurnalişti şi alte tipuri de gedesişti. Ăştia o urăsc pe Udrea: misoginism amestecat cu păreri prea bune despre ei înşişi şi europenismul lor. Al doilea cerc, mai larg, e Udrea însăşi, scheletul de partid care ţinea încă preşedinţia. Udrea e magnet pentru oportunişti – cînd îi vezi pe Ioan Oltean sau Popescu de la Târgovişte lîngă nu poţi decît să constaţi esenţa mişcării “Udrea” de la ultima convenţie.

După declaraţiile ultimelor zile, încep să mă gîndesc dacă nu cumva e posibilă şi o interpretare în sens invers: o fi ambiţia Elenei Udrea care a împins partidul pînă aici sau Elena Udrea a fost împinsă în situaţia asta de o dorinţă dezechilibrată de putere a preşedintelui?

Elena Udrea e un politician de tip Blaga, Berceanu, Dragnea, Fenechiu etc., întotdeauna a fost văzută în serie cu ei, pricepută în culise, tare în relaţia cu presa. Traian Băsescu a vrut să amestece Udrea cu Macovei şi a ieşit o varză.

Pariul său pe Elena Udrea a venit în forţă, a aruncat-o direct într-o luptă pe care poate n-o vroia atît de radicală. Udrea ştie prea bine că nu e timp şi răbadare pentru tot soiul de reconstrucţii fanteziste.

Am avut impresia că zilele astea Udrea a trebuit s-o ia razna mai mult din politeţe, să se radicalizeze reformist deşi ştie că e timpul să se despartă de “maestru”. Udrea are, după atîţia ani de aranjamente, politică pe teren, combinaţii, linşaj media, o intuiţie mai bună: ştie că ori refac ceva din PDL, ori dispar cu totul.

Cum să-i spui “nu” lui traian băsescu, un fel de savant nebun căruia îi datorezi ajutorul de pornire în tinereţe?, cam asta aş crede că e dilema Elenei Udrea.

Elena Udrea a tot fost împinsă, ea nu gîndeşte aşa, nu a evoluat fără plasă. Şi banii au măsură, nu poţi să-i dai pentru în