Centrul Istoric al municipiului Botoşani este unul dintre cele mai frumoase şi interesante din ţară. Din păcate, la ora actuală, este lipsit de viaţă.
3 iunie 1887. O zi liniştită a unei veri toride. Nimic nu prevestea ce avea să se întămple în acea zi, ce avea să intre în istoria României şi care avea să schimbe nu doar faţa oraşului ci şi economia şi viaţa oamenilor. Puţin dupa ora 13.00 un grajd, în vecinătatea căruia erau şi nişte barăci de lemn, este cuprins de flăcări. Vântul puternic aruncă limbi de foc peste imobilele din preajmă şi cu fiecare clipă ce treacea casele se făceau scrum sub puterea flăcărilor. În scurt timp, incendiu care a pornit de la grajul aflat dincolo de cimitirul Eternitatea, a ajuns tocmai până în preajma Bisericii Uspenia, adică în cealaltă parte a oraşului. Ziarul local din acea vreme Vocea Botoşaniului scrie că...
“Arareori s-a vedzut un incendiu mai înfiorător, un dezastru mai îngrozitor. Pornit de la extremitatea partei nordice a oraşului, din un grajdu, a lipit de nisce case-baratce, un timp prea scurt a cuprins toată partea nord-estică, întinzându-se cu o furoe înspăimântătoare.
În timp de 6 ore sute de case au fost consumate de flăcări, reduse-n cenuşă. Vântul ce sufla de la nord spre sud-est cu multă vehemenţă, ridica în adevărate cicloane flăcările, transporta acoperimintele aprinse la mari distanţe şi distribuia focul asupra oraşului cu un capriciu iumitoriu. În timp de 2 ore strade întregi au fost reduse-n ruine”
Zadarnice erau încercarile disperate ale oamenilor de a se lupta cu focul şi zadarnice au fost încercările de a mai salva câte ceva din agoniseala de o viaţă a lor. Aproape 1500 de familii au rămas atunci fără acoperiş deasupra capului, peste 450 de case fiind făcute scrum.
Abia după trei zile de infern a fost stins şi ultimul jăratec, de o ploaie ce a d
