Cu o paporniță doldora de măcriș, ștevie, leurdă și usturoi verde, am reușit să mă strecor pe sub nasul vameșilor de pe Aeroportul Charles de Gaulle și al cîinilor polițiști dependenți de o iarbă ceva mai sofisticată, total indiferenți la drogurile ușoare geto-dacice.

Cum nu-i prea cușer să le vinzi bulgarilor castraveciori murați, nici concetățenilor lui Baudelaire nu se cade să le plasezi poezii pe sub ușă, drept care subsemnatul a pus la cale un atentat la adresa papilelor gustative obosite ale francezilor, momindu-i la o ediție revăzută și adăugită de stufat de miel balcanic cu ierburi de la Calafat, în cadrul secției „Orfeu în bucătăria infernului“.

În ciuda filozofilor ce insistă să ușuiască poeții din cetate, în căruța cu cinci roți și fără oiște a ICR-ului s-au urcat Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana și Marta Petreu, proaspăt ieșitul de sub vulcan Ion Mureșan, apoi bătrînii șamani ai criticii Manolescu, Simion, Mircea Martin, Al. Călinescu, Ion Pop, „trandafirul care a învățat aritmetica“ Solomon Marcus, Brebingway și Țepeneag, Tănase și Dinescu, optzeciști, nouăzeciști, douămiiști, boieri, tîrgoveți și oșteni valahi, întîmpinați cum se cuvine de presa franceză cu tradiționalele cuvinte „Bine ați venit, Norman Manea!“.

Cum un țăran care calcă în București caută alt țăran, în acel Turn Babel pe orizontală din buricul Parisului am băut și noi bir cu fugiții de pe vremea lui nea Nicu, fericiți că sîntem în viață după proaspăta lovitură de stat.

Spre deosebire de un campionat de fotbal, la un tîrg de carte jucătorii și suporterii sînt cu toții pe teren, o mie de miuțe încingîndu-se în același timp la standuri diferite, într-un suav talmeșbalmeș care a funcționat perfect, în afară de aragazul ce trona în scuarul culinar, înconjurat de o armată de babete și fătuci de măritat dornice să buchisească alfabetul seducției pe bază de sosuri ș