Hotărât lucru, vineri şi sâmbătă am avut parte de două meciuri absolut senzaţionale, de-a dreptul istorice: Ungaria – România şi Udrea – Blaga. A fost o demonstraţie mai mult decât convingătoare, prin asemănarea până la identitate a celor două evenimente, că, vorba lu' Mitică, fotbalul este oglinda societăţii. Am avut parte, şi colo şi dincolo, de declaraţii ba optimiste, ba belicoase, de bâlbâieli, de confuzie, de suspans, ba şi de egalitate pe final, uşoara diferenţă din meciul Udrea – Blaga fiind complet nesemnificativă. Pentru ca asemănarea să fie totală, din cele două egaluri a beneficiat, în ambele cazuri, un al treilea: la fotbal, Turcia, la politică, Băsescu, a cărui fericire de a fi scăpat de „piatra de moară” compensează pe deplin mâhnirea că favorita lui, deşi egală în teren cu adversarul, a pierdut cumva pe mâna arbitrilor. S-a jucat în ambele meciuri fără spectatori, nefiind admişi în spaţiul de joc decât combatanţii. Mai mult, s-au exprimat cam aceleaşi idei în speech-urile de dinaintea meciurilor. Astfel, optimist ca întotdeauna, domnul Victor Piţurcă, acest Elena Udrea al fotbalului formaţiunii sale, contabilizând înaintea începerii dublei de vineri-marţi un total de 6 puncte, hai, minimum 4. Dar exact cum Udrea a ieşit la egalitate, pierzând totuşi, tot aşa şi Piţurcă: a ieşit complet umilit după egal, iar finalul îi va aduce nu 4, nu 6, ci fix 1 punct. Cu care ne putem considera eliminaţi, deci s-ar cuveni ca dl. Piţi să-şi facă şi el o altă echipă (eventual pe la Dâlga sau Roşiori) aşa cum Udrea îşi va face alt partid. Bâlbele nenumărate din terenul de fotbal s-au regăsit cu vârf şi îndesat şi pe terenul politic: Stancu a ratat cu poarta goală mai dihai ca Gheorghe Flutur „să-l alegem pe Blaga preşedinte la PNL!!!”) iar chiflele lui Goian (el însuşi o chiflă) au fost surclasate de cea a lui Blaga („vrem să intrăm la guvernare pe uşa din