A facut-o atunci cand, in urma cu doua zile, a afirmat ca va utiliza Curtea Constitutionala pentru a bloca o serie de initiative ale Parlamentului vizand revizuirea Constitutiei. Exact ceea ce spusesem si eu. Ca va utiliza articolul 152 pentru a actiona in sens distructiv. Si ca mult mai util pentru Parlament este sa isi propuna nu o revizuire, ci o noua Constitutie. Dar cum s-a ajuns in aceasta situatie? Si care sunt, totusi, optiunile in acest moment?
Mult timp, in USL s-a vorbit pe doua voci atunci cand a venit vorba despre Legea fundamentala. In sensul ca liberalii, in frunte cu Crin Antonescu, faceau declaratii publice referitoare la necesitatea elaborarii unei noi Constitutii. Iar Victor Ponta, din ce in ce mai insistent, spunea “revizuirea”. Nu este un simplu detaliu. O noua Constitutie este supusa aprobarii Parlamentului si apoi aprobarii cetatenilor, ca si o Constitutie revizuita. Cu deosebirea ca, in cazul unei revizuiri, intervine un element nou: articolul 152, care stabileste ce nu poate fi revizuit iar termenii sunt destul de generali si usor de interpretat, intr-un sens sau in altul, de catre Curtea Constitutionala. In plus, Curtea Constitutionala poate interveni si in ceea ce o priveste. In timp ce, in cazul unei Constitutii noi, un asemenea handicap nu exista.
Curtea Constitutionala a Romaniei, alcatuita si din cunoscatori si din necunoscatori ai dreptului constitutional, si din oameni numiti politic de majoritatile parlamentare dintr-un moment sau altul sau de presedinte, deci datori politic cuiva sau altcuiva, are interesul sa-si conserve statutul actual. De aceea, ea va respinge in mod natural orice schimbare care ar putea conduce la independenta institutiei ori la profesionalizarea ei. Fiind angajata politic, cel putin pana la sfarsitul acestui an, cu o majoritate controlata de Traian Basescu, prin intermediul Curtii Constitutionale
