În 1971, Ceauşescu a decis că mare parte din sarcinile partidului se vor înfăptui prin muncă voluntară. Ca să muncească fără bani, activiştii, intelectualii, scriitorii şi creatorii trebuie să inducă românilor o ,,conştiinţă socialistă”. Animaţi de credinţa în comunism şi dragostea pentru partid, oamenii vor muta atunci munţii. Iar aceste teorii n-sau fost de inspiraţie chinezească.

În 1971, lui Ceauşescu i s-a părut că aflase o nouă combustie: conştiinţa socialistă. În locul banilor şi a altor stimulente ,,burgheze”, pe ea voia să se bazeze în ceea ce-n termeni marxişti s-a numit ,,dezvoltarea bazei materiale”.

Conştiinţa care determină existenţa

Cu această nouă credinţă insuflată mulţimii în viitorul ei luminos şi în harul profetic al conducătorului, Ceauşescu credea că va muta munţii proiectelor sale grandioase de-a face din România, în scurtă vreme, o ţară însemnată a lumii.

Nici măcar Stalin nu-şi imaginase că o astfel de utopie ar putea prinde viaţă. Când avusese nevoie de braţe gratuite de muncă, sporise numărul arestărilor şi condamnările, de la populaţia ,,arhipelagului Gulag” aşteptându-se servituţi neretribuite. Aşa cum se constatase însă la moartea ,,ţarului roşu”, munca deţinuţilor nu adusese profit din cauza lipsei de cointeresare a acestor sclavi din secolul XX şi a costurile paznicilor şi administratorilor mulţimilor de lagăre.

Dar din 1971 şi până la moarte, Ceauşescu a trăit animat de convingerea că descoperise în conştiinţa socialistă a oamenilor muncii un „perpetuum mobile” al grandioaselor sale proiecte şi realizării lor prin tot mai multă muncă voluntară. În noua calitate de gânditor revoluţionar ce şi-o asumase, a răsturnat axioma fundamentală a dogmei marxist-leniniste conform căreia existenţa materială determină conştiinţa spirituală. „Conflictul a pornit de la realitatea că societatea era p