- Social - nr. 59 / 26 Martie, 2013 S-a nascut la 12 decembrie 1941, in refugiu, "sa scrii asa, nu sub ocupatie, cum spun unii, ci in refugiu, cand s-a cedat Transilvania de nord. Tatalui meu, care era profesor la Universitatea din Cluj, i s-a pus in vedere sa se mute fie la Sibiu, cu noi cu tot, fie intr-unul din spitalele din jurul Clujului. Tata era asistent universitar la UMF Cluj si a ales sa ramana cu dr. Donida, langa Cluj, in satul Savadisla (trad. Tordai Szentlaszlo), tata fiind originar din Craiova, unde si-a cunoscut sotia. Satul are o legenda, prin mijlocul lui trece o falie, crapatura de pamant, geologica. Se zice ca, acolo, regele maghiar, urmarit de turci, s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute, si s-a crapat pamantul, turcii au cazut in prapastie si n-au mai putut sa-l prinda. Te rog sa scrii povestea asta. Eu m-am nascut, deci, intr-un loc special. In ’40 s-a produs cedarea Ardealului si in ’44, cand s-au retras trupele germane si aliatii lor, au luat prizonieri toti romanii din zona si au fost dusi in lagare, nimeni nu stie unde, eu, cu familia, undeva langa München, in Ummenstad. Pe tata l-au impuscat in ’46. Cand americanii au ajuns la nemti, ne-am intors cu primul transport, repatriati, eu afland ca tata a fost impuscat ca prizonier de razboi doar dupa ce m-am intors. Bunica mea era bogata, am fost repatriati si au chemat-o la mosie, ea a terminat Dreptul. A angajat niste tarani, intre care un legionar, cu acte false, motiv pentru care au bagat-o la puscarie, desi, repet, de cate ori am ocazia, nu a avut nicio vina, nu a facut niciodata politica, nici macar nu a simpatizato. A stat 5 ani, a facut TBC, apoi sanatoriu, apoi a avut domiciliu obligatoriu in Rastolita, unde bunica avea o vie. Eu si sora mea am fost crescute de bunica. In clasa a doua, toata scoala ma batea cu pietre ca-s copil de "exploatator” si tovarasa educatoare nu reactiona, zicea «I