Frenezie la Cotroceni! Un consilier prezidenţial anunţă pe blog înfiinţarea unei fundaţii pentru promovarea valorilor de centru-dreapta şi, imediat, mai mulţi colegi ai săi încep să ţopăie pe reţelele de socializare, strigând: „Vreau şi eu, vreau şi eu!”. La scurt timp, preşedintele Traian Băsescu, uşor deprimat după despărţirea de PD-L, află ce fac sfătuitorii săi, dă fuga pe Facebook (God save Mark Zuckerberg! Ce s-ar face politicienii români fără mulţimea şi vuvuzeaua virtuale!) şi-i binecuvântează încântat. Peste noapte, apare un grup de sprijin şi peste 700 de persoane dau Like Mişcării Populare, al cărei prim pas a fost executat cu graţie de balerin de consilerul Cristian Diaconescu, băiatul cumsecade al tuturor guvernărilor. Cineva lipseşte însă de la botez. Doamna Elena Udrea, eroina de la Romexpo, a anunţat că nu participă şi nici cei 2000 de suporteri ai ei nu au forţat intrarea, deşi, după pierderea meciului din PD-L, recunosc că au nevoie de altă arenă.
Nimeni nu se îndoieşte că Mişcarea Populară nu va rămâne închisă într-o fundaţie (instituţie creată, de obicei, pentru a colecta fonduri), ci va expanda într-un partid politic, la momentul potrivit. Din raţiuni politice şi de imagine, lansarea acestuia a fost programată pentru mai târziu, între timp Mişcarea urmând să strângă adepţi şi să-şi difuzeze ideile, astfel încât să pară că partidul se naşte sub presiunea publicului şi nu este doar rezultatul voinţei prezidenţiale. Din aceleaşi considerente, scindarea PD-L se amână, dl Băsescu nedorind să-şi îngroaşe profilul de destabilizator printr-o acţiune pripită şi fără a avea o nouă construcţie politică pregătită pentru partizanii săi din partid. De aceea, dna Udrea încă rămâne cu legitimaţia la PD-L, în coasta unui Vasile Blaga parcă speriat de victorie, dar cu sufletul lângă Traian Băsescu. Când eşafodajul va fi consolidat, migraţia va avea loc