Faptul ca la aproape un an de la demiterea de catre premierul Victor Ponta a presedintelui executiv al IICCMER, profesorul Ioan Stanomir, si a mea ca presedinte al Consiliului Stiintific, actiune urmata de demisia membrilor Comitetului Director, acest organism functioneaza fara un for de coordonare academica, este stupefiant. Banuiesc ca nu este in conformitate cu HG-ul care ofera cadrul juridic. Din cate stiu eu, toti membrii Consiliului Stiintific format in luna martie 2010, au demisionat (cu o singura exceptie, a d-lui N. Manolescu, dar e posibil sa fie vorba de probleme de comunicare prin e-mail). Pe site-ul IICCMER continua sa fie afisat fostul Consiliu Stiintific, in pofida faptului ca i s-a cerut in repetate randuri d-lui Andrei Muraru, presedintele executiv numit de premierul Ponta, sa elimine ceea este o reprezentare falsa. Un faimos istoric de la Harvard i-a scris de cateva ori d-lui Muraru cerand sa fie scos numele sau de pe lista unui pseudo-Consiliu. N-a primit niciun raspuns. Un alt renumit istoric considera ca a sosit momentul pentru o actiune legala.

Similitudinile dintre abuzurile de la IICCMER si cele de la ICR sunt frapante. Simbioza dintre cele doua institutii inregimentate de actuala guvernare da rezultate pe masura. Normele, principiile si procedurile au fost abandonate in favoare unui nefast si pagubos clientelism. Tot ce s-a facut eficient, decent, onest si onorabil inainte este desconsiderat si calomniat. Se practica stilul absurd-vindicativ. As putea ilustra cele de mai sus (ori de mai jos) cu exemple personale. Intre acestea, eliminarea mea din proiecte pe care le-am initiat, excluderea participarii mele la un volum bazat pe o conferinta despre Gheorghiu-Dej pe care am propus-o pe vremea cand conduceam Consiliul Stiintific. La fel, am fost eliminat din proiectul initat de mine despre relatiile dintre comunismul romanesc si cel din