-AA+A

Pe măsură ce am deprins şi eu tainele tinerei noastre democraţii, am încercat, încetişor, să-mi explic fierbinţeala şi goana politică de a te afla la putere, de a fi în fruntea bucatelor (de a guverna – frumos şi oficial spus). Căci miza mare, nu-i aşa?, în tot „bâlciul” politic de azi, este tocmai aceasta: accesul la resurse. Îmi amintesc de cât de greu se puneau pe picioare proceduri de votare a bugetului prin anii ’90, ai trecutului secol, când pluralismul democratic românesc era încă fraged, pirpiriu, iar legea bugetului pe anul în curs era votată abia prin ianuarie-februarie (deci anumite cheltuieli se votau retroactiv, „privind înapoi cu mânie”!; românii sunt mari specialişti în „politica faptului împlinit”; „ce-i făcut îi bun făcut!”).

Îmi închipui, fie-mi iertat, cei trei paşi de votare a bugetului:

1) Cuget liber (cei de la putere aruncă, populist, cu nonşalanţă, sume aleatorii în haznaua diferitelor ministere, iar Ministerul de Finanţe, săracul, nu ştie cum s-o scoată basma curată);

2) „Muget” liber (cei din opoziţie, deloc pasivi, dimpotrivă, foarte vocali, suscită o întreagă listă de amendamente - e drept, actuala opoziţie e un fel de „Tăcerea mieilor”, ştiindu-se că toţi pedeliştii au intrat în parlament prin celebra... redistribuire);

3) Buget liber (veselia generală parlamentară; cu toţii dau mâna pe după cortină şi oblăduiesc rutina exerciţiului bugetar).

Aşteptăm cuvenitele... rectificări, mai la toamnă!

Apreciere: Select rating1 steluţă2 steluţe3 steluţe4 steluţe5 steluţe Votează acum! Tweet