Ce este un dosar „de presă”? Este un soi de „creaţie” dadaistă, dar care nu are ca finalitate un produs literar, ci unul marca mass-media, constând din punerea la un loc, între coperţi de carton (de regulă, cu şină), în ordine cronologică, a unor file (decupate direct din ziare, săptămânale, reviste sau copii, listări), care redau conţinuturi publicate, în care o persoană „incomodă” este prezentată în termeni negativi. Insist pe ideea că este de notorietate faptul, oricând verificabil, că în România post ’89 procedeele fostei securităţi aplicate în confecţionarea dosarelor privitoare la persoane susceptibile de conduite anti-regim (sau dovedite) au continuat şi în afara serviciilor. Nici nu este de mirare acest lucru, având în vedere că mulţi foşti securişti au căpuşat aproape toate segmentele socialului, inclusiv mass-media. Este de reţinut acest aspect foarte important de care mulţi fac azi abstracţie, luând sub beneficiul valorii de adevăr orice apare în presă despre o persoană. Este de înţeles că nici aici nu fac generalizări, dar insist pe ideea că sunt suficiente cazuri în care diversele „bombe” privitoare la oameni şi faptele lor nu sunt lansate dezinteresat, chiar dacă se invocă neutralitatea, interesul public, ca interes general, liberul acces la informaţie (câţi oameni ştiu că „informare” poate fi oricând dezinformare?).

Revenind la dosarele „de presă”, trebuie spus că multe dintre ele se comercializează îndeosebi în momente semnificative din viaţa persoanei încriminate (de exemplu, atunci când există indicii că va fi avansată în funcţie, în momentul în care, în mod efectiv, este propusă pentru o învestitură, în timpul campaniilor electorale, atunci când devine persoană indezirabilă unora etc.). Iar dacă nu se comercializează (în vederea republicării, prezentării la ore de vârf la radio şi televiziune etc.) dosarele „de presă”, însoţite de reclam