La ce-i trebuie unui șef de sindicat sau unui politician, după caz, ziar sau televiziune? Înțeleg că nici traiul într-o suficiență de nabab nu e întotdeauna de ajuns și că pofta de putere și mai ales de manipulare este nețărmurită. La sfârșitul săptămânii m-am pomenit cu informația că la Tele 3 sunt probleme grave, că angajații nu și-au mai primit salariile de cinci luni. Sindicatele miniere, acționare cu 53% din pachetul televiziunii în cauză, au fost pârâte la ITM. Nu știu cum s-a rezolvat problema, cert este că nu s-au mai desfășurat proteste în fața sediului USMO, așa cum se preconiza.

Deci, pe lângă faptul că liderii au devenit patroni chiar în sânul companiei în care prestau ca apărători ai drepturilor muncitorești, amestecând administrarea SRL-urilor cu munca sindicală și invers, șefii de organizații, în frunte cu liderul aproape suprem, Marin Condescu, au mai încălecat și pe ideea de presă. Este, dacă vreți, deprimant și dezonorant pentru breaslă, adică pentru „a patra putere în stat”, în cazul de față și neplătită de aproape jumătate de an. Nu o să comentez mai mult.

În dicționar zice așa: sindicalism = curent în mișcarea muncitorească care nega necesitatea unui partid politic al proletariatului și lupta politică, admițând numai lupta pentru reforme economico-sociale a muncitorilor uniți în sindicate. Vorbe… Militanții noștri și-au pierdut abecedarul pe drum, să zic, fiindcă avântul lor a cotit-o, în toată această perioadă a anilor de criză, spre o dreaptă populară. N-aș spune nici pe departe că năuci fiind, au confundat doctrina. Au acționat cu determinare, obținând pentru ei și familiile lor, în peste trei ani de criză, lefuri scandaloase și privilegii care mai trăsnite decât altele, ce făceau ca veniturile „crizaților” (cărora li s-a servit austeritatea pe pâine) pârlite, să… pălească. Poate că e de înțeles atunci de ce pe lângă conturi, p