Palatul Regal este, fără îndoială, un simbol al Bucureştilor. Pe cât de fascinantă este existenţa acestui ansamblu arhitectonic, cu toată anvergura faptelor istorice petrecute în spatele zidurilor sale, pe atât de interesantă este povestea locurilor unde a fost ridicat.
Singurul reper rămas "din negura vremurilor" care poate să fixeze cumva istoria locurilor din apropierea Palatului Regal aşa cum îl ştim azi este Biserica Kretzulescu. Parte din ansamblul mănăstiresc cu acelaşi nume, lăcaşul de cult fusese ridicat la 1720 de logofătul Iordache Kretzulescu şi de fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, Safta. Aici se afla şi un alt reper, "puţul cu zale", aşezat în dreptul "barierei" sau "strajei" care delimita marginea oraşului. În apropiere îşi avea casa un anume Voicu Fiştu care, înainte de a-şi da obştescul sfârşit, a hotărât să-şi lase proprietatea mănăstirii. În 1757, egumenul mănăstirii "dă casele moştenite de la Fiştu (…) unui anume Nicola Grămăticu" (cf. spuselor lui Gheorghe Crutzescu).
Citeşte mai multe AICI!
Palatul Regal este, fără îndoială, un simbol al Bucureştilor. Pe cât de fascinantă este existenţa acestui ansamblu arhitectonic, cu toată anvergura faptelor istorice petrecute în spatele zidurilor sale, pe atât de interesantă este povestea locurilor unde a fost ridicat.
Singurul reper rămas "din negura vremurilor" care poate să fixeze cumva istoria locurilor din apropierea Palatului Regal aşa cum îl ştim azi este Biserica Kretzulescu. Parte din ansamblul mănăstiresc cu acelaşi nume, lăcaşul de cult fusese ridicat la 1720 de logofătul Iordache Kretzulescu şi de fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, Safta. Aici se afla şi un alt reper, "puţul cu zale", aşezat în dreptul "barierei" sau "strajei" care delimita marginea oraşului. În apropiere îşi avea casa un anume Voicu Fiştu car