Din momentul în care Hitler a devenit cancelar, în anul 1933, naziştii au arestat zeci de mii de „indezirabili“ adică social democraţi, comunişti, lideri sindicali, homosexuali, martori ai lui Iehova precum şi infractori. „The Daily Mail“ prezintă fotografii ale victimelor primului sistem de lagăre de concentrare, fiind înfăţişate condiţiile oribile pe care au fost forţaţi să le îndure.
Naziştii au organizat numeroase tabere de detenţie cu scopul de a-i încarcera şi de a-i tortura pe oponenţi. Deşi cele mai multe dintre acestea au fost închise la scurt timp, au existat şi altele care au supravieţuit şi care au reprezentat prototipuri pentru cele ce aveau să fie înfiinţate ulterior. SS a pus bazele unor astfel de tabere în Oranienburg, Esterwegen, Dachau şi au amenajat şi un loc destinat femeilor în Lichtenburg, Saxonia.
La jumătatea anilor ’30 au fost arestaţi şi alţi indezirabili, printre care cei fără adăpost, cerşetorii, prostituatele, ţiganii şi alcoolicii. Din această perioadă, rolul acestor tabere a început să se schimbe, trecând de la internare temporară la excluderea permanentă din societate. Deţinuţii erau obligaţi să poarte insigne în formă de triunghi de diferite culori. De exemplu, prizonierii evrei purtau atât Steaua lui David, cât şi o astfel de insignă de culoare galbenă.
În 1934, Hitler l-a autorizat pe liderul SS, Heinrich Himmler să formalizeze administrarea lagărelor de concentrare. Himmler l-a numit pe generalul Theodor Eicke inspector şef al tuturor lagărelor de concentrare, responsabil pentru adaptarea organizatorică a lor după modelul pe care-l reprezenta cel de la Dachau. Eicke a adus schimbări cu privire la îndatoririle germanilor cât şi la modul în care prizonierii erau trataţi.
Deşi mulţi asociază ideea de lagăr cu aceea de Holocaust, iniţial evreii au reprezentat o minoritate. Desigur, acest lucru avea să se schimbe
