Imediat ce s-a văzut că din spuma Convenției PDL n-o să iasă Afrodita din Buzău, bisericuțele care adăstau sub faldurile dînsei au început să șușotească îngrijorate. Cea mai îngrijorată dintre toate a fost bisericuța reformiștilor, care s-a reunit, cîteva ceasuri mai tîrziu, sub streașina unui imobil, ca să dezbată criza.

Mai înainte de toate, cititorul trebuie să afle că singurul țel al grupării care îi aliniază pe Cristian Preda, Monica Macovei, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi, Sever Voinescu și alți tineri intelectuali prăbușiți sub admirația Elenei Udrea e Parlamentul European. După ce s-au arătat foloasele bănești ale unui astfel de mandat (cam un milion de euro la portofel, plus gratuități năprasnice pe transportul de lux și cheltuieli forfetare cu nemiluita), toată lumea îl dorește pe al doilea. Al doilea înseamnă, de fapt, o pensie de 7.000 de euro, pînă la sfîrșitul zilelor, o sumă care l-ar pune pe gînduri și pe Ion Țiriac. Așadar, Unde mergem noi pentru parlamentare? a fost întrebarea care a plutit în toate privirile. Unii, ca Preda și Baconschi, de pildă, s-au gîndit la PNL. Alții, ca Sever, au întrezărit o întoarcere în PDL-ul lui Blaga. Papahagi s-a mulțumit să mai reflecteze, iar Monica Macovei s-a declarat interesată de un job de funcționar UE, ceva mai profitabil decît scaunul în PE. De remarcat că nimeni nu s-a gîndit vreo secundă la facțiunea Udrea sau la noua construcție de dreapta a lui Băsescu. Fidelitatea a fost consumată, toată, înainte de numărarea voturilor.

Publicat în Cațavencii, nr. 12 (90) 2013

Imediat ce s-a văzut că din spuma Convenției PDL n-o să iasă Afrodita din Buzău, bisericuțele care adăstau sub faldurile dînsei au început să șușotească îngrijorate. Cea mai îngrijorată dintre toate a fost bisericuța reformiștilor, care s-a reunit, cîteva ceasuri mai tîrziu, sub streașina unui imobil, ca să dezbată