N-aș fi voit să intervin în scandalul bentiței tricolore de la Covasna, dar am citit cu stupefacție, într-un cotidian central, articolul intitulat „Ne-am trezit peste noapte că avem un erou național. O copilandră de 15 ani, româncă get-beget, pe numele de scenă Sabina Elena, s-a cocoțat în jilțul lui Ștefan cel Mare” – o prestație gazetărească pur și simplu revoltătoare. Nerușinată chiar! După cum limpede se vede din titlul kilometric, gestul elevei din Covasna n-ar fi altceva decât o plăsmuire teatralizată (de unde și sugestia „numelui de scenă”) a unei „românce get-beget” (ironie; de ce?) care „s-a cocoțat în jilțul lui Ștefan cel Mare”.

Ce amestec poate avea în toată povestea invocarea voievodului de la Putna? Va fi fost Ștefan un naționalist notoriu (acuză ilicit tolerată prin parșiva cultivare a confuziei patriotism = naționalism), de conduita căruia trebuie să ne delimităm prin veac? I-auzi! Că tot ce s-a întâmplat la liceul din Covasna e-un spectacol regizat și mincinos, autorul încearcă să susțină cu un singur argument faptic: afirmația Sabinei precum că a fost nevoită să ceară în scris aprobarea directorului pentru a cânta în curtea școlii Imnul Național al României de Ziua României ar fi o invenție: „De 1 Decembrie, toată lumea era acasă (...). Ghinion, ne-am prins că e-o minciună”. Ce mai contează că directorul (consilier municipal al opoziției) confirmă că a pretins solicitarea aprobării cu două săptămâni înainte (!) și că actul intonării imnului s-a petrecut la 30 noiembrie, în preziua sărbătorii naționale?

„Ne-a luat pistruiata mințile!” exclamă autorul, și se pare că... așa-i, câtă vreme în pofida oricăror evidențe își permite să azvârle acuza de minciună... pur și simplu mințind. Dincolo de toate astea se află, însă, chestiuni mult mai grave, vizând demnitatea națională, Constituția, înțelegerea corectă a relației minoritar-major