Finalul penibil al congresului PDL lasă opoziția din România complet divizată și incapabilă, mult timp de acum înainte, să se opună USL.

Mișcarea de dreapta este un conglomerat de mici structuri autonome, strânse în jurul unor lideri puternici și orgolioși. Dacă excludem formațiunea de quislingi (N.Red - Vidkun Quisling a condus guvernul colaboraționist din Norvegia, în timpul ocupației naziste) grupați în jurul lui Vasile Blaga, pe dreapta se revendică în acest moment Mihai Neamțu, Mihai Răzvan Ungureanu, Elena Udrea și Monica Macovei. În partea cealaltă, avem un USL care, în pofida frecușurilor din interior, inerente guvernării, nu pare nicicum că se îndreaptă spre divizare.

Prima problemă: cine va mai face opoziție la guvernarea Ponta? Parlamentarii din PDL și PP-DD se vor vinde la bucată, totul este să vrea cineva să-i cumpere. Trădările nu vor fi resimțite la vot, USL are deja o majoritate confortabilă, dar probabil nu se vor mai strânge semnăturile necesare contestării legilor la Curtea Constituțională. Oricum, parlamentarii PDL sunt complet absenți de la dezbaterea privind modificarea legii fundamentale, iar de la strungarul trimis de PP-DD în comisia constituțională a lui Crin Antonescu nu putem avea nici o așteptare.

A doua problemă: ce se întâmplă cu Dreapta din România? Dacă nu se va aduna foarte repede, teritoriul acesta va fi definitiv ocupat de către Crin Antonescu. Cred că acesta are tot interesul să-l țină în viață pe Blaga o vreme, să-l lase să se joace de-a opoziția de dreapta, iar la momentul oportun PNL să absoarbă PDL și să se mute la Partidul Popular European. Un gest mărunt, dar care trebuie ținut minte: prima apariție televizată a lui Blaga, după congresul partidului, a fost la un post apropiat PNL.

În sfârșit, tentativa lui Băsescu de a coagula Dreapta în jurul „Mișcării Populare” ar trebui privită cu un entuziasm rezervat