Puterea politică britanică a acaparat decizia în privința reglementării mass-media, fără să consulte comunitatea jurnalistică și industria. În acelaşi timp, „modelul britanic“ al mass-media europene, caracterizat prin sobrietate, echilibru, etică, a fost dinamitat din interiorul breslei de scandalul Murdoch.

O lovitură fără menajamente a dat peste cap presa britanică în zorii zilei de 19 martie 2013: premierul conservator David Cameron și li­de­rii principalelor partide parlamentare, labu­ris­tul Ed Miliband și liberal-de­mocratul Nick Clegg, au sem­nat acordul de instituire a unei noi reglementări a presei scrise, cu extensie în online, blogosferă şi site-uri de știri. Acordul politic, fără con­sul­ta­rea industriei media, prevede posibilitatea intervenției di­recte în corectarea infor­ma­țiilor și în dreptul la replică, precum și amenzi până la 1 milion de lire sterline, prin intermediul unui organism de monitorizare înființat prin Carta Regală, ceea ce îi protejează statutul în fața modificărilor. Politicienii britanici și-au motivat decizia cu două argumente: ineficiența organismului de autoreglementare al presei, Press Complaints Comission, sub care s-au putut întâmpla de­rapajele grave ale trustului Murdoch, precum și recomandările raportului Lordului Leveson privitor la cazul interceptărilor de la News Corp. Raportul de peste 2.000 de pagini al Comisiei Leveson extindea păcatele jur­na­liș­tilor de la News of the World asupra întregii pre­se britanice, care n-a taxat la timp încăl­cările etice, dovedind slăbiciune și, mai mult, complicitate. Dar nici sis­te­mul legal, adaugă co­men­ta­to­rii, n-a sancționat prompt in­terceptările ilegale, corupția și jocul politic practicat de pu­blicațiile mogulului Rupert Mur­doch.

Nenorocirea este că puterea politică a acaparat decizia în privința reglementării mass-me­dia, fără să consulte co­mu­nitatea j