După ce a reuşit performanţa de a distruge până şi PDL, partidul pe care, de 12 ani, l-a folosit drept gardă pretoriană, fie pentru a-i apăra preţioasa persoană şi a ataca înverşunat orice alt curent politic, fie pentru a se drena, tot mai agresiv, în beneficiul camarilei, banul public, Traian Băsescu a trecut la o nouă etapă. Probabil, ultima din cariera sa distructivă: compromiterea ideii de dreapta. Să nu mi se spună că iniţiativa lansării aşa-zisei Mişcări Populare îi aparţine lui Cristian Diaconescu, cel care, acum doi ani, se declara un convins om de stânga şi care a părăsit PSD în urma unor frustrări nu doctrinare, ci strict personale şi, poate, pe alocuri, îndreptăţite.

Mişcarea Populară, al cărei manifest-program e o înşiruire de banalităţi, nu e opera lui Cristian Diaconescu, ci încă o tentativă a lui Băsescu de a tulbura în continuare apele politicii româneşti şi a avea la îndemână o nouă flaşnetă cu care să zgârie timpanele. Nu are nimic de-a face cu ideea de partid popular, ar fi şi aiurea alăturarea termenilor "populară" - adică solidă ancorare în mase - cu aceea strict "de dreapta", doctrină care e cam greu de presupus că ar avea, într-o ţară sărăcită la extrem, o largă audienţă. Pe care, însă, ar avea-o dacă şi-ar asuma ca ţintă esenţială unul din obiectivele menţionate în cererea de înregistrare la OSIM, semnată încă din 2011, de Ioana Băsescu, la porunca lu' tăticu. Anume, divertismentul. Divertismentul ca atare.

Cât priveşte fondatorii de azi, parcurgeţi lista consilierilor şi experţilor prezidenţiali, şi-i veţi afla pe mai toţi. În afară de Cristian Diaconescu, Sebastian Lăzăroiu, Iulian Chifu (parcă ştiam că, prin definiţie, aceştia nu fac politică, dar dacă şeful lor o face pe faţă...), ba şi-a anunţat profunda bucurie până şi europarlamentarul Critian Preda. Pornită astfel la drum, după naşterea în laboratoarele Cotroceniu