M-a uimit și pe mine, ca pe mulți alții, clipul de adio al președintelui Băsescu. Vesta antiscufundare pe care a afișat-o se potrivea perfect cu mesajul transmis și anume acela că lasă la apă adâncă partidul de care s-a servit, salvându-se doar pe el. Vorbele grele pe care le-a adresat celor care au muncit ca el să fie acolo unde e nu cred că ar fi trebuit să le facă publice, ci cel mult ar fi trebuit să le spună în particular. Și toate astea pentru ce? Pentru că jumătate din partid nu a dorit să continue cu blonda de la Cotroceni! Deși recunoscut chiar de dușmani săi ca un animal politic de excepție, Băsescu, omul din el, are o mare slăbiciune la femei nepotrivite cu o singură excepție, și anume soția sa.

Prima doamnă a avut înțelepciunea și decența de a sta departe de toate coțcăriile președintelui, spre deosebire de celelalte doamne din anturajul său cărora nu le-a refuzat nimic, ba uneori chiar a sărit calul ca în cazul Udrea. Nu-l suspectez de vreo afinitate sentimentală cu blonda din preajma sa, ci doar de o slăbiciune băloasă specifică bărbaților care n-au fost niciodată feți frumoși…

A doua lui mare slăbiciune a fost chiar fiica cea mică pe care a ajutat-o, chiar dacă n-o va recunoaște niciodată, să acceadă într-o funcție publică europeană cu toate că s-a umplut de ridicol și nu numai odată. Într-o situație normală Eba n-ar fi reușit altă performanță profesională în afară de cea de șef de cabinet parlamentar. Celelalte doamne din preajma lui, pe care s-a lăudat că le-a promovat, n-au atins niciodată performanțe notabile indiferent de sinecurile pe care le-a primit. În schimb, atunci când a fost vorba de bărbați promovați de el, s-a observat o chestiune interesantă; a ales întotdeauna indivizi şcoliți, civilizați cu discurs elevat, intelectuali fini fără să aibă puterea de a i se opune fățiș și aproape în total antagonism cu personalitatea sa.