- Social - nr. 59 / 26 Martie, 2013 Peste trei ani, daca ar fi avut rabdare sa astepte, sculptorul Eduard Costin ar fi implinit 100 de ani. Cinste celor care acum si-au adus aminte de marele disparut, de faptul ca-n fiecare an, la mijlocul lunii martie, il sarbatoream. Colegii, prietenii si cei apropiati il inconjurau cu dragoste nu doar ca era un artist de marca, ci si un camarad de exceptie. Fostii veterani de razboi, cati au mai ramas si pe care inca nu stim sa-i pretuim, au evocat cu piosenie trecerea la cele vesnice a camaradului de arme, alaturi de care au luptat pana la Cotul Donului sau pana la portile Bratislavei. Cat timp au fost impreuna, Eduard Costin a stiut sa tina treaza constiinta si iubirea de neam. Nu sunt vorbe mari, daca poti sa te raportezi la nenumaratele jerfe ale acestor oameni. Artistul nu facea rabat nicioadata la patriotism. Era un dascal desavarsit. Ne amintim de Eduard Costin, dupa ce si-a luat locul acolo sus, in steaua lui de mare artist si profesor, si, pe buna dreptate, intrebam: oare nu suntem noi, cei traitori, in masura sa ne cinstim inaintasii? Oare, oameni precum domnia sa nu trebuie valorizati mai mult, chiar dupa ce nu mai sunt printre noi? Daca, de-a lungul anilor, cineva, nu stim cine, a refuzat sa-i acorde titlul de cetatean de onoare al orasului Targu-Mures, poate fi o masura reparatorie. In aceeasi ordine a ideilor, as propune ca municipalitatea sa acorde acest titlu si tuturor veteranilor de razboi. Peste cativa ani, ei vor fi doar in amintirile noastre despre oameni curajosi. Eduard Costin, artist fara egal, va ramane cel mai prolific sculptor din cati a avut Romania. A excelat in sculptura cu caracter religios, innobiland cu operele sale peste 90 de lacase de cult. Un cald omagiu, un gand de piosenie si o adanca plecaciune, bunelule! Dumnezeu sa-l tina in grija lui, iar pe noi, cei ce ne aducem aminte de cei disparuti,