Pe fondul unei evaziuni fiscale care stăpâneşte o treime din economie, la Palatul Victoria lupta se duce în continuare pentru plata pensiilor şi a salariilor. Metodele de "repornire" a economiei alese de guvernele Ponta I şi II sunt renunţarea la investiţii, privatizările ratate, impunerea de suprataxe, ridiculizarea principiilor managementului privat în companiile de stat, amânarea misiunii de evaluare a FMI şi veşnica promisiune aruncată din colţul gurii că "mâine va fi mai bine".

Cea mai importantă măsură de relansare economică a USL de anul trecut (promisă încă de la începutul anului de guvernul Boc), reîntregirea salariilor bugetarilor, s-a dovedit a fi o măsură cu scop politic, nu economic, înaintea alegerilor din toamnă. În final, când s-a tras linia, economia locală a crescut cu doar 0,3% din PIB anul trecut. Dacă se adaugă falimentul Oltchim, ştiut de anul trecut, dar anunţat abia după alegerile parlamentare, suprataxarea veniturilor din industria energetică, introducerea forfetarului, "copilul de suflet" al fostului şef de la Finanţe, Gheorghe Pogea, devansarea calendarului de majorare a accizei la ţigarete, privitul cu mâinile în sân la prăbuşirea, peste noapte, a imperiului Mechel, rezultă că Guvernul României fie este depăşit complet de situaţie, fie încă nu s-a trezit din dulcele somn de pe băncile opoziţiei. Nu poate fi uitată aici decizia de a transforma vacile, oile şi găinile, printre altele, în venituri şi de a le impozita ca atare.

USL a promis un milion de noi locuri de muncă în patru ani. Dacă ar fi să luăm în considerare ritmul de până acum, din cele aproape opt luni de guvernare din 2012 (ministerul Muncii a uitat să publice datele pentru ianuarie şi februarie), când economia a câştigat, pe hârtie, 34.000 de locuri de muncă, atunci ţinta din campania electorală ar urma să fie atinsă peste aproape 20 de ani. Soluţia ar fi fost