Indiferent cum se vor finaliza lucrurile în interiorul PDL, după dezastrul de la Convenţie este puţin probabil ca acest partid să-şi revină în aşa măsură încât să joace un rol determinant pe scena politică pe termen mediu.

Principalii actori ai evenimentelor din ultimele luni - Blaga, Udrea şi Băsescu - au reuşit, fiecare, per­formanţa să semneze câte un paragraf din ne­cro­logul PDL. Dreapt­a românească pare urmărită de un blestem.

Câteva greşeli ma­jore, mai vechi sau recente, au adus PDL în situaţia de astăzi. În primul rând, de la Bă­ses­cu încoace par­ti­dul nu a mai avut lider, nici Bla­ga, nici Boc şi cu atât mai puţin Udrea nu au anvergura, au­to­ri­tatea sau stofa pentru asta. Strivit sub forţa personalităţii lui Bă­ses­cu, sub dorinţa acestuia de con­trol total, dar şi tributar pă­gu­boaselor mecanisme interne de selecţie, PDL a rămas captiv. În al doilea rând, Blaga trebuia obli­gat - se putea crea o masă critică pentru asta - să-şi depună man­datul după pierderea alegerilor, iar Convenţia organizată în cel mai scurt timp. S-ar fi evitat ast­fel polarizarea spiritelor, ma­ne­vrele urâte, permanentul scandal public, incapacitatea de a face opoziţie, care, toate la un loc, l-au scăzut şi mai mult în sondaje. În al treilea rând, dacă lui Bă­ses­cu i-a devenit clar la un moment dat că riscul alunecării partidului spre PNL este serios, alegând din acest motiv calea implicării, nu trebuia s-o susţină pe Elena Udrea, ci pe unul dintre reformişti, adi­că pe Macovei. Ar fi fost un mesaj că este constant cu propriile prin­cipii. La rândul său, partidul ar fi evitat să dea acest nefericit sem­nal că este majoritar ostil oricărei reforme (în toate sensurile, nu doar integritate), iar, în caz de eşec, ar fi făcut posibilă re­cons­trucţia dreptei sub cu totul alte auspicii. Şi, în sfârşit, bul­ver­san­tul mesaj de adio, adresat în­tre­gului PDL, oficia