Ba-i aici, ba nu-i aici, hai, la groapa cu furnici! Adică, în Zona Euro, LEBENSRAUM-ul lui FÜHRERIN MERKEL, acolo unde Băsescu are de gând să arunce România, undeva prin 2015. Din fericire, mai sunt oameni care susţin că termenul nu este realist. Va fi, poate, prin 2020.
Unii dintre susţinătorii aderării cât mai grabnice la Zona Euro vin cu exemplul Polonia. Numai că Polonia susţine de vreo doi ani că nu are nici un rost să se arunce cu capul înainte în haosul Euro. Haos în care banii deponenţilor din Cipru sunt furaţi cu bună ştiinţă, la ordinul Berlinului, care recunoaşte, cu gura plină: Noi profităm de Europa. Oricum, la “încălzire”, se află Malta şi Luxemburg. Nu sunt ferite deloc nici Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania. Iar Italia e pe buza prăpastiei.
Realitatea şi obsesia lui Băsescu
De vreo trei ani, Traian Băsescu, pe lângă puţinele, fixele şi proastele sale idei, ne flutură din când în când renunţarea la moneda naţională şi adoptarea rapidă a monedei Euro. Nu contează că România nu este pregătită. Nu are nici o importanţă faptul că, în Romania, sunt preţuri la nivel vest-european, iar românii au salarii la nivelul orientului îndepărtat rus-mongol-chinez. Asta, dacă le au.
Nu contează nici măcar faptul că economia românească nu poate susţine moneda Euro, decât prin noi şi multe alte sacrificii, tot din partea populaţiei. De fapt, nu contează nici că firmele şi produsele româneşti, deşi beneficiază de “avantajele” pieţei comune europene, nu fac faţă concurenţei occidentale (germane), care apelează la campanii murdare de presă. Şi nici că forţa de muncă din România nu beneficiază de libera circulaţie şi este victima aceluiaşi scenariu de discreditare şi discriminare.
Zona Euro – groapa cu furnici
Euro (€) este moneda oficială a 17 din cele 27 de state membre ale UE. Aceste ţări, enumerate mai jos, alcătuiesc împreună
